Socul vietii mele.

Nu mi-am revenit din pasa proasta prin care trec. Inca nu sunt cu picioarele pe pamant.
Legat de titlul postarii, am sa va povestesc ceva.O sa vi se para ceva nebunesc , dar chiar asa s-a intamplat. Cred ca am ramas cu sechele. 
In postrarea precedenta am vorbit de cererea de casatorie. A4 a plecat. Ieri, definitiv sper. Nu doar din viata mea, ci si din tara. Dar inainte mi-a lasat 2 cadouri.
Eu eram in vizita la un prieten , care bineinteles e foarte bogat si care m-a invitat la o cina . Am acceptat doar din politete acea invitatie. In fine.

Ma suna A4:
-Unde esti scumpa mea? 
-Sunt ocupata. 
-Plec...
-Unde? 
-Ma stabilesc in Germania, am niste afaceri.. 
-Ok.. Drum bun si sper sa iti gasesti acea persoana care te poate iubi , asa cum nu am facut-o eu..
-Vreau sa te vad..pentru ultima oara.
-Nu imi plac despartirile..
-Am nevoie de tine. Am nevoie sa te vad macar pentru ultima data. 
-Ok. Te sun cand ajung acasa. 
-Astept apelul tau. Te sarut. 
Ii inchid brusc.

Ajung acasa, iar el era deja in fata blocului.
-De cat timp ma astepti ? il intreb putin nervoasa
-De o viata. imi raspunde nostalgic.
Imi daruieste un buchet imens de trandafiri rosii si 2 cadouri. Ma imbratiseaza foarte puternic si ma saruta. Nu il opresc, pentru ca poate ii facea bine acest sarut de ramas bun.
-Sa deschizi cadourile cand ajungi acasa si esti sigura. Nu uita ca inima mea e la tine...imi spune cu jumatate de glas.
Intru in casa, nerabdatoare si deschid cadourile. In unul era un inel superb de care sunt intragostita profund, iar in celalalt cadou este o inima. Da, o inima adevara. Langa cadou era atasat un biletel.

"Daca te intrebi ce inima e acolo, vreau sa stii ca e inima unei pisici.Sper sa iti dai seama singura de adevar. Ai grija de tine."

Raman socata si arunc cadou pe geam. Incep sa plang . Realizez ca e inima pisicii pe care o avea el. Il sun si il jignesc si ajung sa il urasc.
Acum m-am mai linistit. Am plans destul ..Ma bucur ca a plecat. Am scapat de un psihopat.

Iar legat de mine.. Nu stiu ce sa va spun. Nu sunt deloc bine. Sufar si doare mult prea tare. 
 Cu domnul meu nu am mai vorbit.. ne evitam..Iar cu Tip-ul meu totul e ok. Vorbim, radem, glumim..dar nu e de ajuns. E vorba de oameni care se iubesc nebuneşte, dar care renunţă pentru că le este prea frică şi teamă să lupte.E vorba de oameni care ar da orice să fie împreună, dar timpul şi momentul potrivit pentru ei pur şi simplu nu există.Oameni care au nevoie unul de celălalt, dar pentru ei orgoliul este mereu mai important.
Sufletului meu îi e dor.. de toate momentele frumoase petrecute alături de el.
Aşteaptă cu nerăbdare să îi spuna că şi lui îi e dor de el.Am renunţat să vreau lucruri, acum doar mi le doresc. Nu mai îmi fac planuri pentru că am descoperit că omul e avid de tot mai mult, şi planurile se iau după om, iar sub toate, tragi o linie şi îţi dă o mare decepţie. Am renunţat să mai caut pe Făt-Frumos din poveşti, şi am atins cu degetul lumea reală. Am trecut printr-un voal al uitării şi m-am găsit în faţă cu prea multe oglinzi. Lumina m-a orbit pentru un moment, am fost bulversată, am tins să cred lucruri ireale, ca mai târziu să realizez că nu mă mai pot întoarce.

Va imbratisez si SARBATORI FERICITE ! 
              PS: O sa fac o escapada la munte peste cateva zile. Sper sa ma indragostesc. Ne auzim la anul ! Pupici 

Noiembrie..Draga noiembrie..

E noiembrie.. iar sufletul meu e pustiu.
Cele 2 mari iubiri ale vietii mele si-au inceput povestea in noiembrie.
Sunt singura. Defapt sunt cu o imensa cana de ceai fiebinte,cu o cutie plina cu pastile si cu ciorapii inmuiati in otet.
Sunt eu..sau parca nu sunt eu..Sunt euforica,sunt fericita,sunt bolnava.
Sunt euforica pentru ca luna noiembrie,pentru mine este luna iubirii. Si in pofida acestui fapt , eu sunt singura.
Sunt fericita pentru ca fiecare loc pe langa care trec imi aminteste de cei 2 barbati din viata mea.Sunt fericita pentru ca imi amintesc cu bucurie si cu lacrimi in ochi de clipele minunate prin care am trecut alaturi de ei.
Sunt bolnava la propriu. Am racit si timp de 4 zile nu m-am putut ridica din pat.
E liniste in viata mea, dar in sufletul meu e o furtuna. 

Eram femeia care frânge inimi şi nu simte nimic.. apoi m-am îndrăgostit..
As putea zice că mă simt singură şi că am nevoie de nişte braţe care să mă scoată din starea asta. Aş putea zice că nu îmi place prezentul şi că trecutul e aproape exact ce am vrut vreodată, doar că viitorul nu întârzie pentru nimeni, cu atât mai puţin pentru mine. Aş putea zice că, acum un an sau doi, pe vremea asta, era altfel, pentru că, ei bine, chiar era altfel. Aş putea zice ce doresc cu ardoare pentru liniştea mea. Aş putea zice multe, dar mă rezum la a zice că mi-e dor de el.
 Şi într-o bună zi trecem peste, ne trezim şi pur şi simplu nu mai doare, sau doare mai puţin. Poate ne-am obişnuit cu durerea, poate a devenit o parte din noi, poate ne place sau poate chiar a dispărut.. Cert este că într-o zi nu o mai simţim - nu ca pe o.. durere. Dar chiar şi aşa.. purtăm mereu în suflet, acel regret care se întreabă mereu de ce nu putea să fie altfel..

Am vorbit din nou cu A4.. Mi-a zis ca ma iubeste neincetat si m-a cerut in casatorie..

Am refuzat intr-un mod diplomat..Ma gandesc daca am gresit sau nu..Acum puteam sa fiu in orice tara vreau..Dar am ramas aici ..
Imi e dor de tine , draga noiembrie ! 

Imposibilul devine posibil.

DA. e o problema. una mare , imensa , cat universul.
Cred ca incep sa ma indragostesc.  Din nou.
Voi spune totul cand voi fi sigura de ce va urma.

Deci , Rosalia , fi cu ochii in 4 ! E posibil ca brunetelul asta sa iti fi furat inima .. sau ce a mai ramas din ea .

Confesiuni 1.

De ceva timp trec printr-o perioada mai dificila a vietii mele ... Singurul lucru care inca imi aduce zambetul pe fata , este faptul ca am ramas la fel de frumoasa si ca inca sunt acea femeie inteligenta de care este inevitabil sa nu te indragostesti.

Eu iubesc .. probabil ca aceasta este lucrul care ma demoralizeaza complet si ma face slaba. Atunci cand eram un copil credeam ca iubirea te face fericit . Iubirea nu accepta pacat. A gresi e omeneste , dar a ierta e umilitor. Oare aceasta iubire merita umilire ?
Am invatat ca adevaratele confesiuni nu se pot scrie decat cu lacrimi .. Stiu ca nu vrei sa doara, dar doare. De cele mai multe ori am zis : Nu vreau sa il mai vad ! TREBUIE SA-L UIT ! Dar toate aceste lucruri sunt doar vorbe goale. Cand m-am schimbat atat de mult ?
Totul langa el parea atat de usor !
Oare tu si simtit vreodata ca inima ta e prea mica pentru a indura atata neliniste si nesiguranta ?
Ma repet : El e genul de barbat pe care il parasesti doar daca nu ai de ales. Nu vreau sa repet greselile din trecut si nici nu vreau sa intru in depresie. Daca nu cumva deja s-a intamplat asta ..
Ranile sunt foarte adanci. Dar oricum nu-l pot uita , si nici nu vreau asta. Nu am terminat inca sa-l iubesc. Si cred ca de aici pleaca toata suferinta . 
Nu il vad in fiecare zi, dar oricum dupa un anumit interval de timp drumurile ni se intersecteaza, cu sau fara voia noastra.
Cum poti sa uiti , sa urasti pe cineva mai ales prin prisma faptului ca nu ti-a gresit cu nimic ? 
 Aici e durerea. Nu ti-a facut nimic , nu te-a jignit, macar de te-ar fi inselat , dar nu . Greseala a fost ca nu a luptat. Sau niciunul nu a luptat. 

Spui ca suntem prieteni, right ? Cum poti sa fi prieten cu o persoana pe care ai iubit-o din tot sufletul , si constient sau inconstient inca faci asta ?
I am sorry but i can't be like that .
De 5 luni de cand suntem despartiti nu am facut nimic altceva decat sa ma intreb e ar fi fost daca nu am fi renuntat atat de usor.


Nu pot uita intalnirea noastra , dupa ce nu ne-am vazut timp de 3 luni . Amandoi tremuram din toate incheieturile, pulsul crestea considerabil, inima simteam ca imi sare din piept, iar ochii mei erau atintiti asupra ta. Nu pot sa nu zambesc cand imi amintesc zambetul lui , atingerile lui sau momentele in care ma cuibaream in bratele lui.
Candva Dora mi-a spus niste cuvinte care mi-ai ramas intiparite in minte: "Femeile indragostite nu au nevoie de sperante , deci lupta ! " Nu stiu daca mai pot lupta, sau daca mai am pentru ce.
Atatea confesiuni .. Dar nici o rezolvare la problemele mele. Si nu ! Chiar nu sunt bine deloc !

Am nevoie de o vacanta oricunde si de o sticla de vodka .. Sau mai bine de un psiholog.

Vreau ..

Sunt trista.. Sunt suparata, dezamagita.. Sunt doar eu cu mine ..
Vad lumea din jurul meu plina de energie, de fericire. Iar eu ? 
Eu sunt singura. Imi e dor si doare .
Vreau o siguranta. Vreau sarutul din zori, vreau cafeua cu lapte fara zahar, vreau dusul fierbinte , vreau noptile de pasiune in lenjerie de matase, vreau zambetul lui perfect, vreau tot ce are legatura cu el..
Cum ar fi daca am fi singuri intr-un univers paralel ? 
Dar singuri.. Fara intrigi, minciuni . Fara usi trantite, sticle de alcool golite, fara tutun pana la refuz, fara lacrimi si cuvinte dureroase spune la nervi.. 
Vreau sa fie acasa cand vin.. Vreau sa fie in tricoul lui alb care il face atat de sexi. Vreau sa ma ia in brate si sa ma ocroteasca .. Am nevoie de afectiune .. Il astept zi de zi , zi de zi , zi de zi .. Oare tu simti ce simt eu ? 
Cel mai mult doare ca nu am certitudinea de care am nevoie sa te caut .. Si cel mai mult ma tem de un refuz.. 


De multe ori am incercat sa nu cred in destin. Nu vedeam o relevanta.. 
Dar cred ca destinul se incapataneaza sa ne aduca de multe ori impreuna ..

Ieri a fost ziua lui.. A vorbit cu un prieten bun si a intrebat daca eu vin. S-a suparat cand a aflat ca urma sa nu vin ..a baut .. a exagerat .
Nu aveam asigurare la masina, prietenii mei erau deja acolo iar distanta dintre noi era de 100 de km .. 
Am facut tot ce imi statea in putinta sa ajung .. Daca eram acolo poate puteam sa schimbam ceva..Am plans singura in asternuturile mele.. Eu si cu visele mele..  De data asta destinul nu a fost de partea noastra .. Dar poate asa a fost mai bine, desi ma indoiesc. As fi preferat sa fiu acolo , sa stiu ce ar fi putut urma, decat sa fiu aici  singura , cu mii de intrebari , dar cu nici un raspuns ..
Inca sunt prezenta in inima lui .. stiu asta. Defapt simt asta. 
El nu stie ca inca tin la el .. Crede ca totul e la fel .. Iubirea e aici . Inca imi amintesc cum uitam de noi ..

Din ce in ce simt ca nu mai rezist .. Iubirea asta ma seaca de puteri .. 
Inca il aud . Inca il simt. 


[ Ultimele mele postari au facut referire la domnul meu , nu la Tip. Pe fiecare l-am iubit. Si inca ii iubesc. Dar cu tip totul e lamurit. Suntem ok . Durerea mai mare este din partea domnului meu . Cum am mai mentionat in multe postari , el este barbatul ideal pentru mine .. Pe el il iubesc si indiferent de viitor, destin , circumstante , el este alesul inimii mele. Dar probabil ca nu este barbatul cu care imi voi petrece restul vietii. Din pacate.] 

" Unde se duc amintirile atunci când le uităm? "

Sa nu faci greseala care o sa te compromita

Intru pe mail si vad intr-un mesaj melodia asta.

"Melodia asta e pentru tine, poate cu ocazia asta te schimbi", imi spune un tanar.

Cu un pahar de vodka si o tigara mentolata reflectez la viata mea. "Totul va fi bine, esti puternica dar si confuza", imi spun in gand , desi am indoielile mele.

"Dar e femeie , si poate oricand sa minta."

Imi e frica.

Nu imi e frica de moarte, nu imi e frica nici de cel mai mare criminal din lume, nu imi e frica nici de Cel de Sus.
Dar imi e frica de un singur lucru. Si acest lucru ma inspaimanta ingrozitor.
Imi e frica de faptul ca l-as putea uita.

Imi e frica,ca as putea uita prima noapte de dragoste din viata mea si primul meu suspin in momentul in care m-a dezvirginat.
Asta s-a intamplat acum ceva timp. Dar imi e frica.
Nu vreau sa il uit, nu am terminat inca sa il iubesc.

Nu vreau sa ma gandesc ca vor trece anii si ma va intreba fiica mea : Cum a fost mami la tine prima oara ? si eu sa nu imi amintesc. Vreau sa ii spun : A fost noapte de fericire deplina, a fost momentul potrivit la locul potrivit [ intr-o garsoriera unde lumina firava a luminilor stradale se revarsa asupra sufletelor noastre  pline de dorinta si insetate de pasiune.] Pasiunea primei mele nopti de iubire inca dainuie in sufletul meu .


Nu vreau si nu imi permit sa uit. Asta cred ca e lucrul cel mai sfant pe care il am la el.
Nu vreau sa uit cea mai frumoasa noapte traita in viata asta plina de mizerii. Nu pot uita sticla de vin , tremuratul , emotiile si lacrimile mele de fericire si durere daca pot spune asa.
Acum plang. Plang pentru ca imi e frica sa nu il uit.
El e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat pana acum . El e copilul indragostit care vine de mos Nicolae cu un urs imens roz, alaturi de care imi mai petrec noptile cand sunt singura si deprimata. El e barbatul care m-a facut femeie. El e tatal care ma pupa pe frunte cand dormeam. El era fratele care se certa cu toti pentru mine. El e prietenul cu care puteam impartasi orice.
  
Imi e frica sa nu uit tot ce am trait langa el. Nu vreau sa plece din mintea si sufletul meu.. Nu acum .. Nu sunt pregatita sa renunt definitiv la tine.

Era visul meu petrecut departe de realitate.
Eu te-am facut sa nu ma uiti ! Nu ti-as ierta niciodata nici macar gandul de a ma uita
As face orice compromis.Vreau sa fiu fericita.  Trebuie sa fim impreuna. Unde esti acum ?
.
Te voi cauta si iti voi spune ca esti barbatul langa care vreau sa imbatranesc. Si nu vreau sa ma intrebe fiica mea" Cum a fost mami la tine prima oara? " ci " Mami , tati a fost primul barbat din viata ta ?"  Si nu vreau sa fie fiica mea , ci fiica noastra.

Si da, sunt deprimata. Trebuie sa merg la un psiholog.

Am pus armele jos ..

Am citit ceva interesant si am vrut sa va impartasesc si voua.


Sunt momente în viaţă când luptăm, luptăm mult timp pentru ceva. Luptăm.. dar defapt e o luptă cu noi, cu sufletul, cu inima, cu raţiunea, cu tot ceea ce simţim şi nu simţim. Şi pot spune, că este o luptă extrem de

dificilă. Şi ştii ce ne ţine pe picioare în lupta asta? Speranţa. Da, speranţa. Sperăm, zi de zi, oră de oră.. sperăm că o să învingem. Că lupta asta o să se termine şi o să ajungem acolo unde ne dorim sau la cine ne dorim.
Dar lucrurile nu merg aşa mereu. Uneori câştigăm, uneori pierdem şi alteori nici nu ducem lupta până la capăt. Pentru că ne dăm seama că luptăm singuri, cu noi înşine şi degeaba.
Asta am făcut şi eu azi. Mi-am dat seama că nu pot să lupt împotriva mea, şi a inimii. E imposibil. Şi mai mult de atât mi-am dat seama că această luptă deja a fost câştigată, dar nu de mine..
Azi, renunţ. Am ieşit din asta.. pentru totdeauna.

 

Chiar m-am regasit pentre aceste randuri .. M-am saturat sa lupt impotriva inimii mele. Saraca mea inima.. Cate cicatrici are.. Oare mai poare rezista ? 

 

Chiar am lasat armele jos. Am iesit din asta ...

Ah , fuck !

Sunt aici . Momentan.Si sunt putin suparata pentru ca inca mai exista oameni atat de obsedati incat mi-au spart parola de la blog si au sters una din postarile mele preferate. Dar nu conteaza, se pare ca timpul nu are efect asupra lor.
Sunt confuza si putin zapacita. Dar sunt si fericita. Fericita pentru ca am o viata putin anormala. Multi au spus ca sunt sarita de pe fix. Un exemplu bun este un comentariu primit de la un barbat la postarea anterioara in care imi zice ca sunt bolnava.
Nu stiu daca ar trebui sa il contrazic sau nu . Dar e ok . Accept orice fel de comentariu . Repet. SUNT PASIVA la comentarii de genul acesta.
Azi am plans. De ce ? Nu stiu. Eram in apartamentul meu , cu o sticla de vodka langa , un pat imens si lengerie din matase . Eram in bratele Dorei , putin ametita si putin confuza. Ma priveste , imi sterge lacrimile , apoi imi zice :

-Big girls don't cry ! 
 Apoi ma saruta apasat. Mereu am incercat sa fac o comparatie intre felul cum saruta un barbat si o femeie.
Imi face placere sa sarut o femeie care ma atrage, dar prefer sarutul salbatic al unui barbat dinaintea partidei de sex din dush.
Zilele trecute am facut sex cu un politist. Era incepator dar ma refer bineinteles la meseria lui, in nici un caz la pat.
Eram cu Dora intr-o seara la o mica plimbarica prin oras. Si la o intersectie ma opreste. Imi cere permisul si actele de la masina . Totul era ok, dar nu puteam sa nu ii remarc zambetul ispititor . Avea maxim 30 de ani.
Imi zic in gand : Trebuie sa fac sex cu el . 
Dupa cateva ore o las pe Dora acasa si apoi ma intorc la intersectia unde era el . Tin minte ca avem o sticla de Jack pe bancheta. Iau 2 guri apoi cobor. Asta era un pretex de a-mi lua permisul , dar bineinteles ca nu s-a intamplat asta.
Cobor din masina si ma intreb catre el.
- Scuzati-ma ca va deranjez dar stiti unde este strada *****? 
Ma priveste zambind si il vad ca arunca din cand in cand un ochi in decolteul meu.
- Da, mergi la dreapta si dupa virezi stanga la intersectie.
Cochetam putin iar apoi imi zice ca vrea sa imi vada din nou permisul si vroia sa imi puna fiola. Nici el nu era convins ca vroia sa faca asta . Era un pretext, iar eu fac pe inocenta.
-Am pus permisul pe bancheta din spate. Urmati-ma, ii spun convingatoare.
Aveam o rochita alba , putin transparenta, cu un decolteu adanc si cu o palma deasupra genunchilor.
Intru in spate si apoi ma prefac ca nu imi gasesc permisul . Il rog politicos sa ma ajute sa il caut. Intra si el in spate iar eu ma aplec sa caut permisul pe sub scaun.
Il vad cum ma analizeaza si apoi dintr-o data imi pune mana pe fund ca un salbatic si ma saruta.
Ah cat am asteptat momentul asta !!! imi zic in gandul meu.
Ii zic : -Stai ! 

- Ma scuzati , imi pare rau chiar imi pare rau. Nu am vrut sa fac asta, imi zice putin rusinat de fapta lui.
- Ti-am zis sa stai doar pentru a bloca usile. Si te rog da-ti vergheta jos.

 Eu am o problema. Nu pot face nimic cu un barbat care are vergheta pe deget.
Rade.  Ma saruta. Ii simt pulsul cum creste . Imi saruta sanii si incercam pozitia misionarului  prima data. Ii dau cateva guri din sticla de Jack. Totul merge perfect.

Apoi ma pune capra printre scaunele din fata. Nu stiu daca am mentionat vreodata dar este pozitia mea preferata. Ah doamne cum era barbatul ala. Mi-a sarutat fiecare particica a corpului , in acelasi timp complimentandu-mi sanii. In 20 de minute totul se termina . Imi trag repede rochita, coboram din masina si eu ma urc la volan. Dau drumul la muzica si era o melodie in care un vers era " Tu vrei mai tare mai des " El ma prieveste prin geamul deschis si apoi ma intreaba :
- Imi poti spune numele tau ? 
- Rosalia.
- Chiar mirosi a trandafiri. 
- Altceva mai doriti ? 
- Ar fi ceva.
- Si anume? 
- Numarul tau .
In momentul acela pornesc masina si accelerez.
Ajung acasa si imi fac un dush. Dupa cateva zile in timp ce imi beam cafea de diminteata , suna cineva la usa. Deschid. Tocmai primisem 23 de trandafiri rosii. Avea si un bilet care suna in genul
"Tu vrei mai tare , mai des . Inca iti ador sanii. Si probabil ca esti curioasa de unde crezi ca am aflat unde locuiesti. Poti afla singura asta.

P.S : 23- M-am luat dupa numarul de la masina. Numarul meu este 07********. Ma poti suna doar intre orele 19 - 07 pentru ca in rest sunt acasa cu sotia. Astept apelul tau. 
Cu drag , politistul TAU"

Nu creeedddddd . Rad 5 minute in fata usii. Intru in bucatarie, pun florile intr-o vaza si apoi imi termin cafeaua.

 Au trecut 3 zile si nu l-am sunat. Inca am dubii. Nu stiu daca sa il sun sau nu . Ma mai gandesc, oricum in seara asta sunt singura. Si am pofta de sex nebun !

Pamantul catre Rosalia !

Ceva se intampla cu mine.. nu stiu ce dar trebuie sa descopar.
Nu pot continua asa. Nu sunt eu. Nu ma recunosc. Unde esti Rosalia ? Pamantul catre tine. Revino cu picioarele pe pamant. Prea mult alcool , prea multa cafea, prea multe tigari .

Am nevoie de o iubire. O noua iubire.

Totul

Sex , droguri , bani , iubire, aventura, pasiune, dorinta , obsesie , dragoste si nu in ultimul rand alcool , mai precis vodka..
Toate combinate descriu vacanta in care ma asteapta.
Eu cu Tipul meu. Iubirea vesnica. Oricum atunci cand ne vom intoarce ne vom comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ironic , nu ? Astia suntem noi.
Ne vom urca precum 2 nebuni  in tren la 2:40  si nu ne va pasa de nimic.
Noi doi, o camera de hotel si multe ganduri nebune care imi inunda in orice minut mintea.

FARA LIMITE.

Ne vedem peste aproximativ o saptamana jumatate. Va pup !

1 AN .

A trecut un an .. Un an de cand sunt in lumea voastra. Va multumesc pentru sprijinul acordat. Multumesc pentru sfaturile de care aveam mare nevoie cand nu stiam ce sa mai fac.
Multumesc ca uneori drumul propus de voi a fost cel corect. A fost un an extraordinar alaturi de voi si sunt fericita. Si acum imi amintesc cand am inceput acest blog.. Aveam multe temeri..Imi era teama sa nu fiu criticata, jignita .. Dar au fost si critici. Dar repet : sunt pasiva la critici. Ele m-au intarit , si cum e vorba aia : un sut in fund , un pas inainte.

Imi amintesc prima postare in care vorbeam de El si de viitorul meu..
Si este ciudat pentru ca si dupa un an inca vorbesc despre El.
 Nu am mai postat de ceva vreme.. postez din ce in ce mai rar. Sunt ocupata cu niste cursuri , cu acte si iar acte , si nu in ultimul rand sunt ocupata sa iubesc.
Da iubesc. Il iubesc pe Tip-ul meu. Stiu ca pare ciudat pentru ca in urma cu o luna m-am despartit de barbatul "ideal" , dar aceasta despartire mi-a adus fericirea. Nu stiu daca este posibil in cazul unora dar in cazul meu este clar acest lucru.

Sambata trecuta eram cu Stefan ( confesorul meu ) si am mers intr-un restaurant din centrul capitalei. Era in jur de 7 seara. Am luat cina , apoi stat de vorba.. I-am spus despre viata mea, despre ultimele intamplari. I-am spus ca sunt singura, dar iubesc. Sunt singura si fericita. Sunt singura si frumoasa.
Dupa luuungi discutii m-a sunat Dora. M-a anuntat ca este intr-un club din apropiere si ca este si Tip-ul meu acolo . Eram nedumerita, nu stiam ce sa fac. sa merg , sa nu merg . Ah la dracu ! Urasc sa iau decizii. Imi iau geanta si plecam spre ei. Urcam si deja i-am atintit cu privirea . Ma vede si ramane putin uimit.
Beau cateva pahare de vodka, iar de tigari mai bine nu mai spun. Ma invita afara. Era putin racoare si imi ofera sacoul lui. Zambesc. Zambesc pentru ca el este exact barbatul de care m-am indragostit acum 4 ani .

Ne plimbam si ne oprim la o terasa care nu stiu cum , dar la ora 3 era deschisa. Nu avusesem o zi tocmai buna. Imi pierdusem telefonul , cardurile imi aratau erori , iar rochita mea din dantela se patase pentru ca un neatent din club varsase vin pe ea.

Stateam fata in fata si ne zambeam.In ciuda faptului ca eram usor ciufulita, dezorientata el ma sorbea din priviri. Dorinta se vedea in ochii lui absolut superbi (negrii) cu care m-a cucerit. La fiecare pas ma gandeam ce se va intampla cu noi .. Eu trageam din tigare dorindu-mi sa imi observe nelinistea, iar el imi analiza fiecare miscare. Imi i-a mainile in palmele lui, apoi ii zic :

-Esti cel mai bun lucru care mi-a sa intamplat pe ziua de azi.

El ma mangaie usor pe fata si imi sopteste:

-Nu, tu esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultimii 4 ani . 
-Ma vei cauta mereu in orice femeie , doar daca nu alegi sa fi al meu.
-Intotdeauna am fost al tau.

Zambesc si ma las purtata de sentimente. Ma saruta, ma mangaie si multe alte lucruri care pentru mine au semnificat enorm.
Acum in ce relatii suntem? Ei bine e complicat . Stim amandoi ca intre noi intotdeauna va exista acea scanteie si oricat am incerca nu vom putea sa stam la distanta unul de altul.
Eu cum ma simt ? Sunt bine, fericita pentru ca stiu ca ma iubeste si pentru ca stiu ca mai sunt 3 saptamani si plecam impreuna departe de aici . Am planuit o vacanta . Mai multe detalii va voi da cand totul va fi sigur.

Nu va faceti griji pentru mine ca doar piscile au 9 vieti nu ? Pacat ca mi-au mai ramas decat 6 sa le traiesc alaturi de el.

Sunt bine, nu va faceti griji.

Am venit din minunata mea calatorie si incerc sa redevin eu. Cu tipul meu am incercat sa rup orice legatura, desi totul este inevitabil. Am inceput sa vorbim , din ce in ce mai mult. Mai mult decat atat chiar am planut o escapada la mare , dar doar in calitate de prieteni. Nu stii ce se poate intampla pana la vara ...
Iar cu Ms. totul este confuz.. M-am intors de cateva zile .. am vorbit putin.. dar nu este el . Nu mai este barbatul de care m-am indragostit ..cel care ma iubea in toate modurile umane cu putinta. Este rece, este distant. Dar il inteleg. Am fugit de el, de sentimentele care ne uneau candva. Am plecat inainte sa plece el, dar am facut asta doar pentru a fi mai usoara despartirea. Am fugit, dar niciodata nu as fi vrut sa plec.
Zilele trecute m-am intalnit cu un barbat care a incercat sa ma scoata din starea in care eram. Dupa cina petrecuta cu el am primit un mesaj :

"Buna. Sa stii ca ar fi trebuit sa imi spui, pe bune...as fi inteles. Faza tare e ca eu te credeam sincera,deschisa...si tu nu ai curaj sa spui un simplu adevar....Draga mea...eram sigur ca inca mai suferi dupa fostu(chiar daca,poate nici fata de tine nu ai curajul sa recunosti asta).apropo...Mii de scuze...uitasem.Daca tot tii atat la el, nu fi orgolioasa si...du-te la el,incercati sa rezolvati asta.Ce naiba, esti destul de matura! Si daca nu te asculta...tragei si cateva palme(cred ca merita)...poate asa isi da si dansu seama ce femeie pierde...Daca alt barbat merita ceea ce el a avut ofera-i. Ce sa mai spun...ai grija de tine...si...sa nu te schimbi. Ma bucur ca tu ai taria de caracter sa fii ceea ce iti doresti "

Citesc mesajul si zic " OK". Raman putin umita. Inca il iubesc, dar nu mai pot face nimic.. aceasta iubire  este peste puterile mele. Nu mai depinde de mine nimic. Ma respect prea mult pe mine ca sa il caut. Totul s-a terminat. Este ciudat sa vezi multe persoana te cauta si iti spun ca nu ii sunt indiferenta. Nu vreau sa lupte pentru noi , pentru ca eu nu ii dau nici un motiv sa o faca. Există clipe, oameni si fapte care nu se uită. Stiu ca ar fi avut 1000 de motive sa ma paraseasca, pentru ca sunt o persoana dificila, dar el a cautat intotdeauna un motiv sa imi ramana alaturi. Imi va ramane vesnic intr-un anume loc al inimii mele, pentru ca stiu ca i-am dat tot. Imi doream ca lucurile sa nu se schimbe pentru ca atunci imi doream cel mai mult sa ramana la fel.

In pofida a tot ce s-a intamplat eu sunt bine oricum . Lacrimi nu imi mai curg pentru ca este mai bine asa. Sunt bine, chiar sunt mai bine. Poate acea iubire imi furase zambetul de pe buze. Insa nu neg ca atunci cand il zaresc bataile inimii se aceentueaza si pulsul imi creste considerabil. Afisez un zambet tamb pe fata, dar imi intorc privirea si imi amintesc de tot.
Data viitoare trebuie sa fiu mai rezervata in ceea ce privesc sentimentele mele.

Ganduri din Costa del Sol

Ei bine.. da. S-a ajuns la mult nedorita despartire. Trebuie să treci prin ce e mai rău ca să ajungi la ce e mai bun. Si poate ca acel " bun " urmeaza. S-au poate a sosit de ceva vreme si eu nu am vrut sa-l observ.
Intre mine si el totul devenise prea obscur. Defapt e uşor să crezi o persoană când îţi spune exact ce vrei să auzi. E usor sa te lasi influenta de sentimente in fata unei minciuni, decat sa lupti pentru a vedea adevarul .
Am incercat sa nu iau niciodată decizii permanente pe baza unor sentimente temporare. Acele sentimente temporare au ajuns la termenul limita. Am renuntat, dar prima data am vrut sa fiu sigura ca nu a mai fost nimic de facut. Am luptat pana in ultima secunda. M-am lasat condusa de sentimentele mele puternice pentru acel "EL" , dar singurul inconvenient a fost ca sentimentele lui nu erau la fel de intense . Am asteptat, ore intregi , zile imense , dar timpul a avut rabdare cu mine. Timpul îi deschide porţile doar celui ce ştie să aştepte, si apar portite din ce in ce mai multe pentru mine.
Niciodata nu voi regreta ca am fost cu el , pentru ca in acel moment era tot ceea ce imi doream. Schimbarea va fi întotdeauna o parte din noi, însă trebuie să o acceptăm ca pe un lucru bun.
L-am iubit, il iubesc si probabil intotdeauna va avea un coltisor rezervat in inima mea. Ar trebui sa plang, dar nu. Sunt fericita, mai fericita ca niciodata pentru ca aceasta relatie imi furase zambetul de pe buze. Am plans, 2 zile, am baut, am injurat, am fumat , m-am dat cu capul de pereti, am urat . Dar toate astea pentru ce? S-au mai bine zis pentru cine. Am fost fericita un timp, aveam un zambet tamb pe fata de fiecare data cand il vedeam, si poate ca asta era doar o iluzie. Dar tin sa ma contrazic singura pentru ca el a fost real. A fost un barbat extraodinar , din toate punctele de vedere. Doar ca fericirea mea nu este langa el . Oricum el era barbat , deci ma lasam dominata.

Totul s-a sfarsit intr-o trista seara de 26 . Eram la el ,cu un pahar de vin alb si cu o tigare pe jumatate fumata. Oricum eram intr-o stare profunda de ebrietate.
Eu: Unde crezi ca va duce relatia asta?
El: Depinde unde vrei tu.
Ma ridic, imi iau haina si ies pe usa. Incearca sa ma opreasca .
" Te rog nu fa asta. Lasa-ma sa te uit si sa-mi traiesc doliul." , ii spun cu o voce calda.
Pe scari imi dau lacrimile, urc in masina si prima destinatie : apartamentul Tipului meu.
Imi deschide usa, ma vede cu lacrimi in ochi, ma ia in brate si imi ofera un pahar de scotch.
Ii povestesc cat in luna si in stele si vad in ochii lui o speranta. Dar ii zic " Daca acum sunt aici , nu inseamna ca si pe viitor voi fi."
Ma tine in brate si ma saruta pe frunte. Facem dragoste ca doi salbatici , dornici de iubire. Dimineata cand ma trezesc in asternuturile lui imi dau seama de greseala comisa. Imi iau usor pantofii si plec. Aveam 30 de apeluri si 15 mesaje : 25 de la el, 5 de la Dora , iar mesajele erau toate de la el.
Nu stiu cum nimeresc sa o sun pe Dora la cum se invartea pamantul .
-Fa-ti bagajele. Plecam .
-Unde esti ? Ce s-a intamplat?
-Acum urc in masina. Ma duc sa imi fac bagajul si apoi sa cumpar 2 biletele de avion.
-Unde mergem? imi zice cu un suras dulce.
-Unde vrei ?
-Spania? Plaja? Accente dragute? Nopti de vis?
-Nu imi pasa. Intr-o ora sa fii gata.
O simt entuziasmata si dornica de aventura.
Am plecat . Amandoi m-au sunat de nenumarate ori. Dar am pus punct. Vreau sa fiu fericita.
Acum stau pe sezlong, cu Sangria in mana si cu o priveliste perfecta: Dora cochetand cu 2 tineri dornici de aventura la fel ca ea.Pare atat de copila.

Poate asa pot uita de problemele de acasa. Vreau doar sa fiu fericita. Cer prea mult ? Oare ce aventuri ma mai asteapta?

Timpul pentru noi.

Nu, nu ne-am despartit.. E ciudat,dar nu am avut puterea de a face asta pentru ca ne leaga sentimente puternice. Am realizat ca il iubesc cum nu am iubit pe nimeni.

Este o iubire bolnava, dar totusi ma tine in viata. Poate pare o replica drastica dar timp de 6 luni m-am schimbat foarte mult. Si simt ca el este un motiv in plus pentru care sa imi continui viata. Au fost momente dezastruoase pentru amandoi. Am realizat ca de multe ori a lasat de la el pentru a " ne merge bine" si asta imi da o siguranta .Pentru asta il iubesc si il respect. I-am darut totul si poate  a fost greseala mea. De obicei cand fac dragoste cu un barbat o fac din tot sufletul si in patul meu nu intra oricine. Imi aleg cu grija persoanele alaturi de care vreau sa fiu. Am un caracter puternic si poate asta e un motiv pentru care am continuat aceasta relatie. Au fost multe lacrimi si multe regrete, dar nu voi regreta niciodata ca el a fost persoana langa care mi-am dorit sa ma trezesc dimineata si inca imi doresc. Aceste iubire a scos la suprafata tot ce era mai bun din mine. Timp de 4 zile cat am simtit ca nu mai pot face parte din viata lui, 4 zile pe care le-am urat enorm de mult pentru ca simteam nevoia sa imi fie alaturi , dar orgoliul a distrus multe. In momentul de fata exista o oarecare distanta intre noi . Las timpul sa decida ce se va intampla cu noi. Am vorbit cu el despre asta si i-am marturisit ca nu vreau sa ne despartim cu certuri , reprosuri care nu isi ai rostul . Vreau sa ne despartim pe care amiabila. Atunci cand simtit ca nu se mai poate sa punem punct.

Dar simt ca mai sunt multe de trait,multe de vazut, multe clipe de iubire. Relatia noastra a evoluat destul de mult. In timpul in care nu ne-am intalnit ma simteam pustiita , fara vreun rost, chiar daca pare dramatic. Dar de obicei cand iubesti exista intotdeauna niste riscuri . Eu am fost in stare sa mi le asum si sper sa nu regret. Poate voi regreta ca nu am zis anumite cuvinte. Ele s-au pierdut oricum . Acum ploua. Ea este consolarea mea in aceste momente. El de multe ori imi spunea ca eu gandesc prea mult, dar eu sunt genul de persoana care are totul pus la punct, detaliu cu detaliu. Poate voi renunta la acest prost obicei .

Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa redevin eu  , chiar daca asta inseamna sfarsitul relatiei cu barbatul pe care il iubesc.

Iubire bolnava

Nu s-a intamplat nimic grav. Doar ca simt ca m-am schimbat. Dar nu. Un om trecut prin viata mi-a zis "nu oamenii se schimba, ci sentimentele".
Am inteles, iubesc prea mult. Dar din nou m-a corectat. "Nu exista iubesc mai mult sau mai putin. Pur si simplu iubesc." Singurul lucru de care sunt complet sigura in acest moment este ca il iubesc. Dar nu sunt eu asa. Imi e dor de mine. Poate prea dor. Nu este vorba ca nu am libertate , din contra sunt mai libera ca oricand , doar ca aceasta libertate pe care el mi-o ofera este insuportabila. Acest om are prea multa incredere in mine, nu vede ce se intampla in jurul lui. Barbatii cu care eram inainte erau gelosi pe atentia pe care o primeam , dar in acest caz lucrurile sunt diferite.
" De cand iubirea a devenit o povara?" il intreb pe acelasi om.
" De cand incepi sa o negi "

Simt ca fiecare clipa pe care nu o petrec alaturi de el este un iad. Timpul trece greu cand sunt departe de el si nu vreau ca eu sa devin dependenta sufleteste de el. El este genul de barbat pe care il parasesti doar daca nu ai de ales. Nu vreau sa ajung in situatia de a gresi involuntar si sa nu fiu iertata. Nu vreau sa pierd aceasta iubire. Imi e frica. Imi e frica de aceasta iubire bolnava, de dependenta aceasta care s-a infiripat intre noi.
Trebuie sa plec. Sa plec acum. Mai bine mai devreme decat prea tarziu. Trebuie sa ma detasez din punct de vedere sentimental de aceasta lume pentru un timp. Imi pare rau, chiar il iubesc dar trebuie sa plec acum din viata lui. Multe lacrimi vor curge ... nu vreau sa imi mai ascund lacrimile dupa ochelarii de firma sau sa dau fuguta la prietena cea mai buna sa plang in asternuturile ei. Voi plange in bratele lui pentru ca vreau sa fie sigur ca l-am iubit si ca il iubesc. Poate nu intelegeti de ce renunt la el. Voi pune capat relatiei tocmai pentru ca il iubesc si aceasta iubire mi-a luat puterea. Ca sa fiu puternica trebuie sa renunt, sa invat sa traiesc fara el.
 Vreau sa stie ca el este printul meu pe calul alb, dar sa stie si  ca eu nu sunt o printesa.

La multi ani , Rosalia !

Draga mea Rosalia..Sunt usor nostalgica .. A mai trecut un an . Sunt din ce in ce mai tanara, din ce in ce mai frumoasa si din ce in ce imi doresc sa ating alte cote. Totul in acest moment in viata mea este exact cum ar trebui sa fie. Sexul e grozav, iar visele mele se apropie din ce in ce mai mult de realitate. Domnul meu imi da siguranta de care am nevoie, imi implineste toate dorintele, atat pe plan sentimental cat si pe cel material . Viata e frumoasa ! Acum trebuie sa fug. Domnul meu ma asteapta in patul cel mare , pe o lenjerie rosie din matase , cu un pahar se vin sec si cu multe planuri de viitor. Ce poate fi mai frumos decat sa fi cu iubitul tau si sa privesti apusul in orasul dragostei ?
 [ sa nu crezi dragul meu Tip ca te-am uitat .. cicatricile iubirii noatre sunt usor vizibile. oricum nu pot uita ca anul trecut de ziua mea faceam sex ca nebunii in loganul tau ]

Oboseala

E complicat sa incerci sa ii multumesti pe toti, tu fiind constient ca niciodata nu vei reusi. E obositor sa incerci sa ai acea ambitie de a iesi totul perfect , chiar daca la urma urmei totul se poate duce de rapa si poate fi un esec total . Nu am un motiv anume pentru care spun asta, ci spun pentru ca tot ce se intampla in jurul meu ma oboseste. Aici pe blog, singurul loc unde pot fi eu , sunt usor dezamagita. Cum am mai specificat .. niciodata nu-i poti multumi pe toti . E ok sa vezi ca esti sustinuta, dar uneori comentariile cu aer de insulta te pot debusola putin . Ei bine , nu este cazul meu . Nu de data asta , pentru ca am invatat sa fiu pasiva la comentarii si sa tin cont de sfaturile unora.
Un anume cititor mi-a spus ca sunt usor " plina de mine" , daca imi amintesc bine. Nu este prima data cand aud un astfel de comentariu dar tin sa-l contrazic pentru simplul fapt ca eu nu am pretins niciodata sa fiu altcineva decat ceea ce sunt. Nu ma deranjeaza cand cineva se indoieste de cuvintele mele, de trairile mele pentru ca pentru ca ei nu au trait, nu am simtit si nu au fost pasageri in viata mea. La inceput imi doream multi cititori , pareri , dar acum nu sunt de aceeasi parere. Imi pastrez dreptul de a avea rezervele mele de cititori , oamenii care mi-au fost alaturi la fiecare postare ( se stiu ei ) si le multumesc.
Chiar nu am avut intentia ca prin aceasta postare sa fiu plictisitoare sau sa fac comentarii usor deplasate.
Sa revenim la viata mea. Ce s-a mai intamplat ? Ei bine totul e ok in paradis. Iubitul meu ma rasfata , ma iubeste , ma mangaie , ma sprijna si lista poate continua . Dar nu vreau sa zic acum cat de ideala este viata mea.
Mai sus am spus ca sunt obosita. Dar nu numai de blog , ci si de activitatile mele monotonii. Zilele trecute mi s-a intamplat ceva , sau mai bine zic era sa se intample ceva ce m-a dezechilibrat total.
-Vreau sa mergem la un ginecolog, imi spune hotarat.
-De ce? 
-Am impresia ca am fost putin neatent.
-Tu glumesti , nu ? Tu de asta crezi ca am nevoie acum ? De un copil ? 
-A fost o greseala... imi spune si lasa capul in jos. 
-Nu ! nu a fost o greseala , a fost o prostie. Dar stai .. Tu prin asta incerci sa ma legi de tine cumva?il intreb nervoasa. 
Simteam cum pamantul imi aluneca printre picioare. Totul parca se incetoseaza in jurul meu , iar corpul meu cedeaza. Ma ia in brate , ma aseaza pe pat si imi aduce repede un pahar cu apa in timp ce prietena mea cea mai buna suna la un medic. Vine medicul , imi ataseaza o perfuzie si apoi adorm.
-Iarta-ma, nu am vrut sa iti provoc durerea asta, imi spune printre lacrimi.
Inchid ochii si incerc sa imi revin . Dupa 3 ore ma trezesc , iar el este exact in aceeasi pozitie langa mine. Era de neclintit. Il trimit sa imi aduca un pahar cu apa.
-Nu a plecat nici macat o fractiune de secunda de langa tine, imi spune Dora. 

-Macar vinovat sa se simta. 
O trimit repede la o farmacie sa imi ia un test de sarcina. NEGATIV. Ah doamne ce usurare.
-In viata ta sa nu mai faci asa ceva , ii spun incruntata si mai hotarata ca niciodata. Stii si tu ca iubesc copii, vreau sa am o familie cu tine, vreau o fetita cu ochii tai , vreau un viitor alaturi de tine, dar sti si tu ca nu este momentul . Si in nici un caz nu as fi pastrat copilul, iar eu nu as fi putut suporta un avort. Nu as fi suportat vreodata sa stiu ca am omorat copilul nostru pe care il puteam avea in pantec. Remuscarile m-ar fi distrus psihic, apoi fizic. Nu am puterea sa fac asa ceva si nu as fi putut rezista..(lacrimile au inceput sa imi curga si nu m-am putut oprii.)
-Te rog nu mai plange..imi rupi sufletul. Nu a fost nimic intentionat..Imi pare rau .Te rog sa ma ierti.
Ii priveam ochii umeziti cu lacrimi amare provocare de suferinta mea. Simt ca ma iubeste si stiu ca orice s-ar fi intamplat ar fi ramas langa mine. Dar eu ma cunosc si as fi preferat sa impusc un om , decat sa ii iau viata unui copil nevinovat . Remuscarile m-ar fi dus in mormant. Si mai stiu ca nu l-as mai fi putut privii in ochi. L-as fi urat toata viata mea. Mi-ar fi fost scarba de el , chiar daca acum il iubesc neconditionat. Dar totul a trecut si acum incercam sa ne comportam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic .. Incercam sa evitam situatiile jenante pe aceasta tema.

Dar il iubesc. Si e ciudat sa aud asta tocmai din gura mea. Sper sa imi revin . Hai Rosalia ! Unde e femeia puternica din tine?

Pofte

In seara asta am pofta sa scriu . Dar nu stiu despre ce sa vorbesc. Poate despre mine, despre ce am facut in ultimul timp. Tin sa mentionez ca este prima postare pe anul 2012.
Am pofte [ si nu nu sunt gravida :)) ]. Am pofta sa iubesc, sa iubesc cu intensitatea cu care o faceam cu tipul meu.
Cu iubitul meu actual este totul bine,prea bine chiar. E o iubire neobisnuita,care te scoate din cotidian. O iubire care te face sa simti ca atingi perfectiunea . El ma iubeste mai mult naturala. De fiecare data cand stau ore intregi sa ma aranjez imi zice :
- Esti atat de frumoasa naturala , nu inteleg de ce folosesti tot felul de cosmetice pentru a-ti ascunde frumoasele trasaturi . apoi isi da peste cap ochii . Niciodata nu am vrut sa ma ascund. Intotdeauna am fost sincera, pentru ca altfel ma mint pe mine in primul rand. Nu am vrut niciodata sa imi ascund defectele pentru ca am mai mentionat si o sa sustin mereu ca nu sunt perfecta.
Cel mai frumos sentiment, bineinteles dupa iubire , este faptul sa vezi ca cineva te apreciaza pentru ceea ce esti , nu pentru corpul bine proportionat, pentru felul in care stii sa-l exciti sau pentru cardurile mele.
Iubirea este frumoasa , difera de la om la om bineinteles, dar toti ajungem la un consens. Ajungem la aceeasi parere: iubirea este cel mai frumos sentiment, doar daca vine din amandoua partile. Parca imi e dor de noptile innecate in alcool, de stresul de altadata, de certurile infernale cu el, de noptile salbatice si de mangaierile tandre de a doua zi .

Cu Ms. sunt fericita, momentan. Am avut parte de zile, nopti de neuitat alaturi de el si nu as vrea niciodata sa se stinga flacara iubirii ce ne mistuie pe amandoi . Este barbatul ideal pentru mine si tocmai acest fapt ma sperie . Ma cunoaste , stie absolut tot . Stie de viata mea dezordonata pe care o aveam inainte sa fiu cu el , stie de suferintele mele, dar stie si de iubirea imensa pe care i-am purtat-o tipului meu. Dar nu conteaza. El crede in mine, crede ca sunt un om bun si ca voi realiza ceva in viata asta. Increderea lui oarba ma sperie uneori . S-a obisnuit cu atentia care imi este acordata de barbatii din jurul meu. Ma acceptat asa cum sunt . Pe toate femeile din interiorul meu le-a acceptat.
Am pofta sa traiesc din nou totul . Si cand spun totul ma refer la intreaga mea viata.
Dar in continuare simt o durere.. Doare atat de mult sa vezi ca sunt oameni care se indragostesc de tine , iar tu nu le poti impartasii sentimentele. Majoritatea barbatilor care m-au cunoscut au fost indragostiti de mine.. au fost barbati extraordinari. dar eu nu as fi niciodata cu un barbat care sa nu ma atraga cel putin fizic. Sunt complicata stiu.. Dar am o siguranta. El va pleca doar cand ii voi cere eu . Doar atunci. Sentimentul acesta de siguranta este grozav si nu voi renunta prea curand la el .

Ms M. este plecat acum in nu stiu ce congres. Acum sunt eu, cu o sticla de vin sec, cu un pachet de tigari , o lenjerie neagra din matase si cu o noapte intreaga care ma asteapta.