Imi e frica.

Nu imi e frica de moarte, nu imi e frica nici de cel mai mare criminal din lume, nu imi e frica nici de Cel de Sus.
Dar imi e frica de un singur lucru. Si acest lucru ma inspaimanta ingrozitor.
Imi e frica de faptul ca l-as putea uita.

Imi e frica,ca as putea uita prima noapte de dragoste din viata mea si primul meu suspin in momentul in care m-a dezvirginat.
Asta s-a intamplat acum ceva timp. Dar imi e frica.
Nu vreau sa il uit, nu am terminat inca sa il iubesc.

Nu vreau sa ma gandesc ca vor trece anii si ma va intreba fiica mea : Cum a fost mami la tine prima oara ? si eu sa nu imi amintesc. Vreau sa ii spun : A fost noapte de fericire deplina, a fost momentul potrivit la locul potrivit [ intr-o garsoriera unde lumina firava a luminilor stradale se revarsa asupra sufletelor noastre  pline de dorinta si insetate de pasiune.] Pasiunea primei mele nopti de iubire inca dainuie in sufletul meu .


Nu vreau si nu imi permit sa uit. Asta cred ca e lucrul cel mai sfant pe care il am la el.
Nu vreau sa uit cea mai frumoasa noapte traita in viata asta plina de mizerii. Nu pot uita sticla de vin , tremuratul , emotiile si lacrimile mele de fericire si durere daca pot spune asa.
Acum plang. Plang pentru ca imi e frica sa nu il uit.
El e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat pana acum . El e copilul indragostit care vine de mos Nicolae cu un urs imens roz, alaturi de care imi mai petrec noptile cand sunt singura si deprimata. El e barbatul care m-a facut femeie. El e tatal care ma pupa pe frunte cand dormeam. El era fratele care se certa cu toti pentru mine. El e prietenul cu care puteam impartasi orice.
  
Imi e frica sa nu uit tot ce am trait langa el. Nu vreau sa plece din mintea si sufletul meu.. Nu acum .. Nu sunt pregatita sa renunt definitiv la tine.

Era visul meu petrecut departe de realitate.
Eu te-am facut sa nu ma uiti ! Nu ti-as ierta niciodata nici macar gandul de a ma uita
As face orice compromis.Vreau sa fiu fericita.  Trebuie sa fim impreuna. Unde esti acum ?
.
Te voi cauta si iti voi spune ca esti barbatul langa care vreau sa imbatranesc. Si nu vreau sa ma intrebe fiica mea" Cum a fost mami la tine prima oara? " ci " Mami , tati a fost primul barbat din viata ta ?"  Si nu vreau sa fie fiica mea , ci fiica noastra.

Si da, sunt deprimata. Trebuie sa merg la un psiholog.