Sunt momente în viaţă când luptăm, luptăm mult timp pentru ceva. Luptăm.. dar defapt e o luptă cu noi, cu sufletul, cu inima, cu raţiunea, cu tot ceea ce simţim şi nu simţim. Şi pot spune, că este o luptă extrem de
dificilă. Şi
ştii ce ne ţine pe picioare în lupta asta? Speranţa. Da, speranţa.
Sperăm, zi de zi, oră de oră.. sperăm că o să învingem. Că lupta asta o
să se termine şi o să ajungem acolo unde ne dorim sau la cine ne dorim.
Dar lucrurile nu merg aşa mereu. Uneori câştigăm, uneori pierdem şi alteori nici nu ducem lupta până la capăt. Pentru că ne dăm seama că luptăm singuri, cu noi înşine şi degeaba.
Asta am făcut şi eu azi. Mi-am dat seama că nu pot să lupt împotriva mea, şi a inimii. E imposibil. Şi mai mult de atât mi-am dat seama că această luptă deja a fost câştigată, dar nu de mine..
Azi, renunţ. Am ieşit din asta.. pentru totdeauna.
Dar lucrurile nu merg aşa mereu. Uneori câştigăm, uneori pierdem şi alteori nici nu ducem lupta până la capăt. Pentru că ne dăm seama că luptăm singuri, cu noi înşine şi degeaba.
Asta am făcut şi eu azi. Mi-am dat seama că nu pot să lupt împotriva mea, şi a inimii. E imposibil. Şi mai mult de atât mi-am dat seama că această luptă deja a fost câştigată, dar nu de mine..
Azi, renunţ. Am ieşit din asta.. pentru totdeauna.
Chiar m-am regasit pentre aceste randuri .. M-am saturat sa lupt impotriva inimii mele. Saraca mea inima.. Cate cicatrici are.. Oare mai poare rezista ?
Chiar am lasat armele jos. Am iesit din asta ...
RSS Feed (xml)
10 comentarii:
Cred ca te-ai lasat purtata de val de toate intamplarile trecute si probabil acum ai ramas singura si sufletul tau e pustiu.
Andrei.
de ce esti bleaga?
Speranta e pentru prosti.Nu luptam decat cu noi.
Bun, dar ai grija sa iti infloreasca. Singurul remediu e sa te bucuri de viata. Nu mai prvi trista la pasagerii din viata ta. Asta e nu au tarie sa ramana in ea.
Cele mai dureroase rani sunt cele care rezulta din lupta cu noi înşine .
Andrei * da dar daca nu profiti de valurile alea care apar si care te duc pe cel mai inalt pnct al extazului, de ce mai traim ?
Ioana* de ce sunt bleaga?
M.E * da dar se spune ca speranta moare ultima. e frumos sa speri la un lucru si incetul cu incetul vezi ca devine realitate. ai o mare satisfactie si nu numai sufleteasca.
Mihaela * da dar poate acei pasageri au avut un rol important in trecerea lor prin viata mea.
Ganduri* ai dreptate si desi suntem constienti de anumite lucruri care duc la rani adanci , in continuare repetam aceleasi greseli cu speranta ca lucrurile se vor intampla cum ne dorim noi.
Va pup
Sigur ca au avut un rol important. Pana si de lucruri de atasam nu mai spun de oameni. Ei nu dispar. Raman in suflet asa buni cum au fost. Iar amintirile urate treci peste ele. Nu imi place cand te consumi asa.
ma consum pentru ca ma doare. sti ca eu sunt puternica dar acum sunt la pamant cu moralul. imi pare rau daca te dezamagesc ..
Termina cu prostiile ca nu dezamagesti pe nimeni. Stii ce imi spunea tata cand eram mica: de Dumnezeu mai copile dar am murit de suferi asa? Uita-te in jur si spune-mi ce vezi. Nu e doar aer. Sunt lucuri care asteapta sa le vezi si tu te scufunzi asa. Pentru ce? Pune si ia cea mai frumoasa pereche de pantofi, nu cea sexy ci cea care ti-e cu adevarat draga, haine la fel de dragi si un bilet. Poate fi de orice de teatru, loto, etc. Si folosestel doar tu cu tine fara sa te mai gandesti la nimic dar la act in sine. Apoi dupa ce l-ai folosit in una din clipele cand ai hotart sa iti amintesti ca odata cu biletul acela folosit s-au dus si grijile in trecut si ziua ti-e deschisa spre orice.
Mihaeka* sunt mandra ca am o cititoare si in acelasi timp o prietena ca tine .
Trimiteți un comentariu