Socul vietii mele.

Nu mi-am revenit din pasa proasta prin care trec. Inca nu sunt cu picioarele pe pamant.
Legat de titlul postarii, am sa va povestesc ceva.O sa vi se para ceva nebunesc , dar chiar asa s-a intamplat. Cred ca am ramas cu sechele. 
In postrarea precedenta am vorbit de cererea de casatorie. A4 a plecat. Ieri, definitiv sper. Nu doar din viata mea, ci si din tara. Dar inainte mi-a lasat 2 cadouri.
Eu eram in vizita la un prieten , care bineinteles e foarte bogat si care m-a invitat la o cina . Am acceptat doar din politete acea invitatie. In fine.

Ma suna A4:
-Unde esti scumpa mea? 
-Sunt ocupata. 
-Plec...
-Unde? 
-Ma stabilesc in Germania, am niste afaceri.. 
-Ok.. Drum bun si sper sa iti gasesti acea persoana care te poate iubi , asa cum nu am facut-o eu..
-Vreau sa te vad..pentru ultima oara.
-Nu imi plac despartirile..
-Am nevoie de tine. Am nevoie sa te vad macar pentru ultima data. 
-Ok. Te sun cand ajung acasa. 
-Astept apelul tau. Te sarut. 
Ii inchid brusc.

Ajung acasa, iar el era deja in fata blocului.
-De cat timp ma astepti ? il intreb putin nervoasa
-De o viata. imi raspunde nostalgic.
Imi daruieste un buchet imens de trandafiri rosii si 2 cadouri. Ma imbratiseaza foarte puternic si ma saruta. Nu il opresc, pentru ca poate ii facea bine acest sarut de ramas bun.
-Sa deschizi cadourile cand ajungi acasa si esti sigura. Nu uita ca inima mea e la tine...imi spune cu jumatate de glas.
Intru in casa, nerabdatoare si deschid cadourile. In unul era un inel superb de care sunt intragostita profund, iar in celalalt cadou este o inima. Da, o inima adevara. Langa cadou era atasat un biletel.

"Daca te intrebi ce inima e acolo, vreau sa stii ca e inima unei pisici.Sper sa iti dai seama singura de adevar. Ai grija de tine."

Raman socata si arunc cadou pe geam. Incep sa plang . Realizez ca e inima pisicii pe care o avea el. Il sun si il jignesc si ajung sa il urasc.
Acum m-am mai linistit. Am plans destul ..Ma bucur ca a plecat. Am scapat de un psihopat.

Iar legat de mine.. Nu stiu ce sa va spun. Nu sunt deloc bine. Sufar si doare mult prea tare. 
 Cu domnul meu nu am mai vorbit.. ne evitam..Iar cu Tip-ul meu totul e ok. Vorbim, radem, glumim..dar nu e de ajuns. E vorba de oameni care se iubesc nebuneşte, dar care renunţă pentru că le este prea frică şi teamă să lupte.E vorba de oameni care ar da orice să fie împreună, dar timpul şi momentul potrivit pentru ei pur şi simplu nu există.Oameni care au nevoie unul de celălalt, dar pentru ei orgoliul este mereu mai important.
Sufletului meu îi e dor.. de toate momentele frumoase petrecute alături de el.
Aşteaptă cu nerăbdare să îi spuna că şi lui îi e dor de el.Am renunţat să vreau lucruri, acum doar mi le doresc. Nu mai îmi fac planuri pentru că am descoperit că omul e avid de tot mai mult, şi planurile se iau după om, iar sub toate, tragi o linie şi îţi dă o mare decepţie. Am renunţat să mai caut pe Făt-Frumos din poveşti, şi am atins cu degetul lumea reală. Am trecut printr-un voal al uitării şi m-am găsit în faţă cu prea multe oglinzi. Lumina m-a orbit pentru un moment, am fost bulversată, am tins să cred lucruri ireale, ca mai târziu să realizez că nu mă mai pot întoarce.

Va imbratisez si SARBATORI FERICITE ! 
              PS: O sa fac o escapada la munte peste cateva zile. Sper sa ma indragostesc. Ne auzim la anul ! Pupici