Confesiuni 1.

De ceva timp trec printr-o perioada mai dificila a vietii mele ... Singurul lucru care inca imi aduce zambetul pe fata , este faptul ca am ramas la fel de frumoasa si ca inca sunt acea femeie inteligenta de care este inevitabil sa nu te indragostesti.

Eu iubesc .. probabil ca aceasta este lucrul care ma demoralizeaza complet si ma face slaba. Atunci cand eram un copil credeam ca iubirea te face fericit . Iubirea nu accepta pacat. A gresi e omeneste , dar a ierta e umilitor. Oare aceasta iubire merita umilire ?
Am invatat ca adevaratele confesiuni nu se pot scrie decat cu lacrimi .. Stiu ca nu vrei sa doara, dar doare. De cele mai multe ori am zis : Nu vreau sa il mai vad ! TREBUIE SA-L UIT ! Dar toate aceste lucruri sunt doar vorbe goale. Cand m-am schimbat atat de mult ?
Totul langa el parea atat de usor !
Oare tu si simtit vreodata ca inima ta e prea mica pentru a indura atata neliniste si nesiguranta ?
Ma repet : El e genul de barbat pe care il parasesti doar daca nu ai de ales. Nu vreau sa repet greselile din trecut si nici nu vreau sa intru in depresie. Daca nu cumva deja s-a intamplat asta ..
Ranile sunt foarte adanci. Dar oricum nu-l pot uita , si nici nu vreau asta. Nu am terminat inca sa-l iubesc. Si cred ca de aici pleaca toata suferinta . 
Nu il vad in fiecare zi, dar oricum dupa un anumit interval de timp drumurile ni se intersecteaza, cu sau fara voia noastra.
Cum poti sa uiti , sa urasti pe cineva mai ales prin prisma faptului ca nu ti-a gresit cu nimic ? 
 Aici e durerea. Nu ti-a facut nimic , nu te-a jignit, macar de te-ar fi inselat , dar nu . Greseala a fost ca nu a luptat. Sau niciunul nu a luptat. 

Spui ca suntem prieteni, right ? Cum poti sa fi prieten cu o persoana pe care ai iubit-o din tot sufletul , si constient sau inconstient inca faci asta ?
I am sorry but i can't be like that .
De 5 luni de cand suntem despartiti nu am facut nimic altceva decat sa ma intreb e ar fi fost daca nu am fi renuntat atat de usor.


Nu pot uita intalnirea noastra , dupa ce nu ne-am vazut timp de 3 luni . Amandoi tremuram din toate incheieturile, pulsul crestea considerabil, inima simteam ca imi sare din piept, iar ochii mei erau atintiti asupra ta. Nu pot sa nu zambesc cand imi amintesc zambetul lui , atingerile lui sau momentele in care ma cuibaream in bratele lui.
Candva Dora mi-a spus niste cuvinte care mi-ai ramas intiparite in minte: "Femeile indragostite nu au nevoie de sperante , deci lupta ! " Nu stiu daca mai pot lupta, sau daca mai am pentru ce.
Atatea confesiuni .. Dar nici o rezolvare la problemele mele. Si nu ! Chiar nu sunt bine deloc !

Am nevoie de o vacanta oricunde si de o sticla de vodka .. Sau mai bine de un psiholog.