Ganduri din Costa del Sol

Ei bine.. da. S-a ajuns la mult nedorita despartire. Trebuie să treci prin ce e mai rău ca să ajungi la ce e mai bun. Si poate ca acel " bun " urmeaza. S-au poate a sosit de ceva vreme si eu nu am vrut sa-l observ.
Intre mine si el totul devenise prea obscur. Defapt e uşor să crezi o persoană când îţi spune exact ce vrei să auzi. E usor sa te lasi influenta de sentimente in fata unei minciuni, decat sa lupti pentru a vedea adevarul .
Am incercat sa nu iau niciodată decizii permanente pe baza unor sentimente temporare. Acele sentimente temporare au ajuns la termenul limita. Am renuntat, dar prima data am vrut sa fiu sigura ca nu a mai fost nimic de facut. Am luptat pana in ultima secunda. M-am lasat condusa de sentimentele mele puternice pentru acel "EL" , dar singurul inconvenient a fost ca sentimentele lui nu erau la fel de intense . Am asteptat, ore intregi , zile imense , dar timpul a avut rabdare cu mine. Timpul îi deschide porţile doar celui ce ştie să aştepte, si apar portite din ce in ce mai multe pentru mine.
Niciodata nu voi regreta ca am fost cu el , pentru ca in acel moment era tot ceea ce imi doream. Schimbarea va fi întotdeauna o parte din noi, însă trebuie să o acceptăm ca pe un lucru bun.
L-am iubit, il iubesc si probabil intotdeauna va avea un coltisor rezervat in inima mea. Ar trebui sa plang, dar nu. Sunt fericita, mai fericita ca niciodata pentru ca aceasta relatie imi furase zambetul de pe buze. Am plans, 2 zile, am baut, am injurat, am fumat , m-am dat cu capul de pereti, am urat . Dar toate astea pentru ce? S-au mai bine zis pentru cine. Am fost fericita un timp, aveam un zambet tamb pe fata de fiecare data cand il vedeam, si poate ca asta era doar o iluzie. Dar tin sa ma contrazic singura pentru ca el a fost real. A fost un barbat extraodinar , din toate punctele de vedere. Doar ca fericirea mea nu este langa el . Oricum el era barbat , deci ma lasam dominata.

Totul s-a sfarsit intr-o trista seara de 26 . Eram la el ,cu un pahar de vin alb si cu o tigare pe jumatate fumata. Oricum eram intr-o stare profunda de ebrietate.
Eu: Unde crezi ca va duce relatia asta?
El: Depinde unde vrei tu.
Ma ridic, imi iau haina si ies pe usa. Incearca sa ma opreasca .
" Te rog nu fa asta. Lasa-ma sa te uit si sa-mi traiesc doliul." , ii spun cu o voce calda.
Pe scari imi dau lacrimile, urc in masina si prima destinatie : apartamentul Tipului meu.
Imi deschide usa, ma vede cu lacrimi in ochi, ma ia in brate si imi ofera un pahar de scotch.
Ii povestesc cat in luna si in stele si vad in ochii lui o speranta. Dar ii zic " Daca acum sunt aici , nu inseamna ca si pe viitor voi fi."
Ma tine in brate si ma saruta pe frunte. Facem dragoste ca doi salbatici , dornici de iubire. Dimineata cand ma trezesc in asternuturile lui imi dau seama de greseala comisa. Imi iau usor pantofii si plec. Aveam 30 de apeluri si 15 mesaje : 25 de la el, 5 de la Dora , iar mesajele erau toate de la el.
Nu stiu cum nimeresc sa o sun pe Dora la cum se invartea pamantul .
-Fa-ti bagajele. Plecam .
-Unde esti ? Ce s-a intamplat?
-Acum urc in masina. Ma duc sa imi fac bagajul si apoi sa cumpar 2 biletele de avion.
-Unde mergem? imi zice cu un suras dulce.
-Unde vrei ?
-Spania? Plaja? Accente dragute? Nopti de vis?
-Nu imi pasa. Intr-o ora sa fii gata.
O simt entuziasmata si dornica de aventura.
Am plecat . Amandoi m-au sunat de nenumarate ori. Dar am pus punct. Vreau sa fiu fericita.
Acum stau pe sezlong, cu Sangria in mana si cu o priveliste perfecta: Dora cochetand cu 2 tineri dornici de aventura la fel ca ea.Pare atat de copila.

Poate asa pot uita de problemele de acasa. Vreau doar sa fiu fericita. Cer prea mult ? Oare ce aventuri ma mai asteapta?