Socul vietii mele.

Nu mi-am revenit din pasa proasta prin care trec. Inca nu sunt cu picioarele pe pamant.
Legat de titlul postarii, am sa va povestesc ceva.O sa vi se para ceva nebunesc , dar chiar asa s-a intamplat. Cred ca am ramas cu sechele. 
In postrarea precedenta am vorbit de cererea de casatorie. A4 a plecat. Ieri, definitiv sper. Nu doar din viata mea, ci si din tara. Dar inainte mi-a lasat 2 cadouri.
Eu eram in vizita la un prieten , care bineinteles e foarte bogat si care m-a invitat la o cina . Am acceptat doar din politete acea invitatie. In fine.

Ma suna A4:
-Unde esti scumpa mea? 
-Sunt ocupata. 
-Plec...
-Unde? 
-Ma stabilesc in Germania, am niste afaceri.. 
-Ok.. Drum bun si sper sa iti gasesti acea persoana care te poate iubi , asa cum nu am facut-o eu..
-Vreau sa te vad..pentru ultima oara.
-Nu imi plac despartirile..
-Am nevoie de tine. Am nevoie sa te vad macar pentru ultima data. 
-Ok. Te sun cand ajung acasa. 
-Astept apelul tau. Te sarut. 
Ii inchid brusc.

Ajung acasa, iar el era deja in fata blocului.
-De cat timp ma astepti ? il intreb putin nervoasa
-De o viata. imi raspunde nostalgic.
Imi daruieste un buchet imens de trandafiri rosii si 2 cadouri. Ma imbratiseaza foarte puternic si ma saruta. Nu il opresc, pentru ca poate ii facea bine acest sarut de ramas bun.
-Sa deschizi cadourile cand ajungi acasa si esti sigura. Nu uita ca inima mea e la tine...imi spune cu jumatate de glas.
Intru in casa, nerabdatoare si deschid cadourile. In unul era un inel superb de care sunt intragostita profund, iar in celalalt cadou este o inima. Da, o inima adevara. Langa cadou era atasat un biletel.

"Daca te intrebi ce inima e acolo, vreau sa stii ca e inima unei pisici.Sper sa iti dai seama singura de adevar. Ai grija de tine."

Raman socata si arunc cadou pe geam. Incep sa plang . Realizez ca e inima pisicii pe care o avea el. Il sun si il jignesc si ajung sa il urasc.
Acum m-am mai linistit. Am plans destul ..Ma bucur ca a plecat. Am scapat de un psihopat.

Iar legat de mine.. Nu stiu ce sa va spun. Nu sunt deloc bine. Sufar si doare mult prea tare. 
 Cu domnul meu nu am mai vorbit.. ne evitam..Iar cu Tip-ul meu totul e ok. Vorbim, radem, glumim..dar nu e de ajuns. E vorba de oameni care se iubesc nebuneşte, dar care renunţă pentru că le este prea frică şi teamă să lupte.E vorba de oameni care ar da orice să fie împreună, dar timpul şi momentul potrivit pentru ei pur şi simplu nu există.Oameni care au nevoie unul de celălalt, dar pentru ei orgoliul este mereu mai important.
Sufletului meu îi e dor.. de toate momentele frumoase petrecute alături de el.
Aşteaptă cu nerăbdare să îi spuna că şi lui îi e dor de el.Am renunţat să vreau lucruri, acum doar mi le doresc. Nu mai îmi fac planuri pentru că am descoperit că omul e avid de tot mai mult, şi planurile se iau după om, iar sub toate, tragi o linie şi îţi dă o mare decepţie. Am renunţat să mai caut pe Făt-Frumos din poveşti, şi am atins cu degetul lumea reală. Am trecut printr-un voal al uitării şi m-am găsit în faţă cu prea multe oglinzi. Lumina m-a orbit pentru un moment, am fost bulversată, am tins să cred lucruri ireale, ca mai târziu să realizez că nu mă mai pot întoarce.

Va imbratisez si SARBATORI FERICITE ! 
              PS: O sa fac o escapada la munte peste cateva zile. Sper sa ma indragostesc. Ne auzim la anul ! Pupici 

Noiembrie..Draga noiembrie..

E noiembrie.. iar sufletul meu e pustiu.
Cele 2 mari iubiri ale vietii mele si-au inceput povestea in noiembrie.
Sunt singura. Defapt sunt cu o imensa cana de ceai fiebinte,cu o cutie plina cu pastile si cu ciorapii inmuiati in otet.
Sunt eu..sau parca nu sunt eu..Sunt euforica,sunt fericita,sunt bolnava.
Sunt euforica pentru ca luna noiembrie,pentru mine este luna iubirii. Si in pofida acestui fapt , eu sunt singura.
Sunt fericita pentru ca fiecare loc pe langa care trec imi aminteste de cei 2 barbati din viata mea.Sunt fericita pentru ca imi amintesc cu bucurie si cu lacrimi in ochi de clipele minunate prin care am trecut alaturi de ei.
Sunt bolnava la propriu. Am racit si timp de 4 zile nu m-am putut ridica din pat.
E liniste in viata mea, dar in sufletul meu e o furtuna. 

Eram femeia care frânge inimi şi nu simte nimic.. apoi m-am îndrăgostit..
As putea zice că mă simt singură şi că am nevoie de nişte braţe care să mă scoată din starea asta. Aş putea zice că nu îmi place prezentul şi că trecutul e aproape exact ce am vrut vreodată, doar că viitorul nu întârzie pentru nimeni, cu atât mai puţin pentru mine. Aş putea zice că, acum un an sau doi, pe vremea asta, era altfel, pentru că, ei bine, chiar era altfel. Aş putea zice ce doresc cu ardoare pentru liniştea mea. Aş putea zice multe, dar mă rezum la a zice că mi-e dor de el.
 Şi într-o bună zi trecem peste, ne trezim şi pur şi simplu nu mai doare, sau doare mai puţin. Poate ne-am obişnuit cu durerea, poate a devenit o parte din noi, poate ne place sau poate chiar a dispărut.. Cert este că într-o zi nu o mai simţim - nu ca pe o.. durere. Dar chiar şi aşa.. purtăm mereu în suflet, acel regret care se întreabă mereu de ce nu putea să fie altfel..

Am vorbit din nou cu A4.. Mi-a zis ca ma iubeste neincetat si m-a cerut in casatorie..

Am refuzat intr-un mod diplomat..Ma gandesc daca am gresit sau nu..Acum puteam sa fiu in orice tara vreau..Dar am ramas aici ..
Imi e dor de tine , draga noiembrie ! 

Imposibilul devine posibil.

DA. e o problema. una mare , imensa , cat universul.
Cred ca incep sa ma indragostesc.  Din nou.
Voi spune totul cand voi fi sigura de ce va urma.

Deci , Rosalia , fi cu ochii in 4 ! E posibil ca brunetelul asta sa iti fi furat inima .. sau ce a mai ramas din ea .

Confesiuni 1.

De ceva timp trec printr-o perioada mai dificila a vietii mele ... Singurul lucru care inca imi aduce zambetul pe fata , este faptul ca am ramas la fel de frumoasa si ca inca sunt acea femeie inteligenta de care este inevitabil sa nu te indragostesti.

Eu iubesc .. probabil ca aceasta este lucrul care ma demoralizeaza complet si ma face slaba. Atunci cand eram un copil credeam ca iubirea te face fericit . Iubirea nu accepta pacat. A gresi e omeneste , dar a ierta e umilitor. Oare aceasta iubire merita umilire ?
Am invatat ca adevaratele confesiuni nu se pot scrie decat cu lacrimi .. Stiu ca nu vrei sa doara, dar doare. De cele mai multe ori am zis : Nu vreau sa il mai vad ! TREBUIE SA-L UIT ! Dar toate aceste lucruri sunt doar vorbe goale. Cand m-am schimbat atat de mult ?
Totul langa el parea atat de usor !
Oare tu si simtit vreodata ca inima ta e prea mica pentru a indura atata neliniste si nesiguranta ?
Ma repet : El e genul de barbat pe care il parasesti doar daca nu ai de ales. Nu vreau sa repet greselile din trecut si nici nu vreau sa intru in depresie. Daca nu cumva deja s-a intamplat asta ..
Ranile sunt foarte adanci. Dar oricum nu-l pot uita , si nici nu vreau asta. Nu am terminat inca sa-l iubesc. Si cred ca de aici pleaca toata suferinta . 
Nu il vad in fiecare zi, dar oricum dupa un anumit interval de timp drumurile ni se intersecteaza, cu sau fara voia noastra.
Cum poti sa uiti , sa urasti pe cineva mai ales prin prisma faptului ca nu ti-a gresit cu nimic ? 
 Aici e durerea. Nu ti-a facut nimic , nu te-a jignit, macar de te-ar fi inselat , dar nu . Greseala a fost ca nu a luptat. Sau niciunul nu a luptat. 

Spui ca suntem prieteni, right ? Cum poti sa fi prieten cu o persoana pe care ai iubit-o din tot sufletul , si constient sau inconstient inca faci asta ?
I am sorry but i can't be like that .
De 5 luni de cand suntem despartiti nu am facut nimic altceva decat sa ma intreb e ar fi fost daca nu am fi renuntat atat de usor.


Nu pot uita intalnirea noastra , dupa ce nu ne-am vazut timp de 3 luni . Amandoi tremuram din toate incheieturile, pulsul crestea considerabil, inima simteam ca imi sare din piept, iar ochii mei erau atintiti asupra ta. Nu pot sa nu zambesc cand imi amintesc zambetul lui , atingerile lui sau momentele in care ma cuibaream in bratele lui.
Candva Dora mi-a spus niste cuvinte care mi-ai ramas intiparite in minte: "Femeile indragostite nu au nevoie de sperante , deci lupta ! " Nu stiu daca mai pot lupta, sau daca mai am pentru ce.
Atatea confesiuni .. Dar nici o rezolvare la problemele mele. Si nu ! Chiar nu sunt bine deloc !

Am nevoie de o vacanta oricunde si de o sticla de vodka .. Sau mai bine de un psiholog.

Vreau ..

Sunt trista.. Sunt suparata, dezamagita.. Sunt doar eu cu mine ..
Vad lumea din jurul meu plina de energie, de fericire. Iar eu ? 
Eu sunt singura. Imi e dor si doare .
Vreau o siguranta. Vreau sarutul din zori, vreau cafeua cu lapte fara zahar, vreau dusul fierbinte , vreau noptile de pasiune in lenjerie de matase, vreau zambetul lui perfect, vreau tot ce are legatura cu el..
Cum ar fi daca am fi singuri intr-un univers paralel ? 
Dar singuri.. Fara intrigi, minciuni . Fara usi trantite, sticle de alcool golite, fara tutun pana la refuz, fara lacrimi si cuvinte dureroase spune la nervi.. 
Vreau sa fie acasa cand vin.. Vreau sa fie in tricoul lui alb care il face atat de sexi. Vreau sa ma ia in brate si sa ma ocroteasca .. Am nevoie de afectiune .. Il astept zi de zi , zi de zi , zi de zi .. Oare tu simti ce simt eu ? 
Cel mai mult doare ca nu am certitudinea de care am nevoie sa te caut .. Si cel mai mult ma tem de un refuz.. 


De multe ori am incercat sa nu cred in destin. Nu vedeam o relevanta.. 
Dar cred ca destinul se incapataneaza sa ne aduca de multe ori impreuna ..

Ieri a fost ziua lui.. A vorbit cu un prieten bun si a intrebat daca eu vin. S-a suparat cand a aflat ca urma sa nu vin ..a baut .. a exagerat .
Nu aveam asigurare la masina, prietenii mei erau deja acolo iar distanta dintre noi era de 100 de km .. 
Am facut tot ce imi statea in putinta sa ajung .. Daca eram acolo poate puteam sa schimbam ceva..Am plans singura in asternuturile mele.. Eu si cu visele mele..  De data asta destinul nu a fost de partea noastra .. Dar poate asa a fost mai bine, desi ma indoiesc. As fi preferat sa fiu acolo , sa stiu ce ar fi putut urma, decat sa fiu aici  singura , cu mii de intrebari , dar cu nici un raspuns ..
Inca sunt prezenta in inima lui .. stiu asta. Defapt simt asta. 
El nu stie ca inca tin la el .. Crede ca totul e la fel .. Iubirea e aici . Inca imi amintesc cum uitam de noi ..

Din ce in ce simt ca nu mai rezist .. Iubirea asta ma seaca de puteri .. 
Inca il aud . Inca il simt. 


[ Ultimele mele postari au facut referire la domnul meu , nu la Tip. Pe fiecare l-am iubit. Si inca ii iubesc. Dar cu tip totul e lamurit. Suntem ok . Durerea mai mare este din partea domnului meu . Cum am mai mentionat in multe postari , el este barbatul ideal pentru mine .. Pe el il iubesc si indiferent de viitor, destin , circumstante , el este alesul inimii mele. Dar probabil ca nu este barbatul cu care imi voi petrece restul vietii. Din pacate.] 

" Unde se duc amintirile atunci când le uităm? "

Sa nu faci greseala care o sa te compromita

Intru pe mail si vad intr-un mesaj melodia asta.

"Melodia asta e pentru tine, poate cu ocazia asta te schimbi", imi spune un tanar.

Cu un pahar de vodka si o tigara mentolata reflectez la viata mea. "Totul va fi bine, esti puternica dar si confuza", imi spun in gand , desi am indoielile mele.

"Dar e femeie , si poate oricand sa minta."

Imi e frica.

Nu imi e frica de moarte, nu imi e frica nici de cel mai mare criminal din lume, nu imi e frica nici de Cel de Sus.
Dar imi e frica de un singur lucru. Si acest lucru ma inspaimanta ingrozitor.
Imi e frica de faptul ca l-as putea uita.

Imi e frica,ca as putea uita prima noapte de dragoste din viata mea si primul meu suspin in momentul in care m-a dezvirginat.
Asta s-a intamplat acum ceva timp. Dar imi e frica.
Nu vreau sa il uit, nu am terminat inca sa il iubesc.

Nu vreau sa ma gandesc ca vor trece anii si ma va intreba fiica mea : Cum a fost mami la tine prima oara ? si eu sa nu imi amintesc. Vreau sa ii spun : A fost noapte de fericire deplina, a fost momentul potrivit la locul potrivit [ intr-o garsoriera unde lumina firava a luminilor stradale se revarsa asupra sufletelor noastre  pline de dorinta si insetate de pasiune.] Pasiunea primei mele nopti de iubire inca dainuie in sufletul meu .


Nu vreau si nu imi permit sa uit. Asta cred ca e lucrul cel mai sfant pe care il am la el.
Nu vreau sa uit cea mai frumoasa noapte traita in viata asta plina de mizerii. Nu pot uita sticla de vin , tremuratul , emotiile si lacrimile mele de fericire si durere daca pot spune asa.
Acum plang. Plang pentru ca imi e frica sa nu il uit.
El e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat pana acum . El e copilul indragostit care vine de mos Nicolae cu un urs imens roz, alaturi de care imi mai petrec noptile cand sunt singura si deprimata. El e barbatul care m-a facut femeie. El e tatal care ma pupa pe frunte cand dormeam. El era fratele care se certa cu toti pentru mine. El e prietenul cu care puteam impartasi orice.
  
Imi e frica sa nu uit tot ce am trait langa el. Nu vreau sa plece din mintea si sufletul meu.. Nu acum .. Nu sunt pregatita sa renunt definitiv la tine.

Era visul meu petrecut departe de realitate.
Eu te-am facut sa nu ma uiti ! Nu ti-as ierta niciodata nici macar gandul de a ma uita
As face orice compromis.Vreau sa fiu fericita.  Trebuie sa fim impreuna. Unde esti acum ?
.
Te voi cauta si iti voi spune ca esti barbatul langa care vreau sa imbatranesc. Si nu vreau sa ma intrebe fiica mea" Cum a fost mami la tine prima oara? " ci " Mami , tati a fost primul barbat din viata ta ?"  Si nu vreau sa fie fiica mea , ci fiica noastra.

Si da, sunt deprimata. Trebuie sa merg la un psiholog.