Vreau ..

Sunt trista.. Sunt suparata, dezamagita.. Sunt doar eu cu mine ..
Vad lumea din jurul meu plina de energie, de fericire. Iar eu ? 
Eu sunt singura. Imi e dor si doare .
Vreau o siguranta. Vreau sarutul din zori, vreau cafeua cu lapte fara zahar, vreau dusul fierbinte , vreau noptile de pasiune in lenjerie de matase, vreau zambetul lui perfect, vreau tot ce are legatura cu el..
Cum ar fi daca am fi singuri intr-un univers paralel ? 
Dar singuri.. Fara intrigi, minciuni . Fara usi trantite, sticle de alcool golite, fara tutun pana la refuz, fara lacrimi si cuvinte dureroase spune la nervi.. 
Vreau sa fie acasa cand vin.. Vreau sa fie in tricoul lui alb care il face atat de sexi. Vreau sa ma ia in brate si sa ma ocroteasca .. Am nevoie de afectiune .. Il astept zi de zi , zi de zi , zi de zi .. Oare tu simti ce simt eu ? 
Cel mai mult doare ca nu am certitudinea de care am nevoie sa te caut .. Si cel mai mult ma tem de un refuz.. 


De multe ori am incercat sa nu cred in destin. Nu vedeam o relevanta.. 
Dar cred ca destinul se incapataneaza sa ne aduca de multe ori impreuna ..

Ieri a fost ziua lui.. A vorbit cu un prieten bun si a intrebat daca eu vin. S-a suparat cand a aflat ca urma sa nu vin ..a baut .. a exagerat .
Nu aveam asigurare la masina, prietenii mei erau deja acolo iar distanta dintre noi era de 100 de km .. 
Am facut tot ce imi statea in putinta sa ajung .. Daca eram acolo poate puteam sa schimbam ceva..Am plans singura in asternuturile mele.. Eu si cu visele mele..  De data asta destinul nu a fost de partea noastra .. Dar poate asa a fost mai bine, desi ma indoiesc. As fi preferat sa fiu acolo , sa stiu ce ar fi putut urma, decat sa fiu aici  singura , cu mii de intrebari , dar cu nici un raspuns ..
Inca sunt prezenta in inima lui .. stiu asta. Defapt simt asta. 
El nu stie ca inca tin la el .. Crede ca totul e la fel .. Iubirea e aici . Inca imi amintesc cum uitam de noi ..

Din ce in ce simt ca nu mai rezist .. Iubirea asta ma seaca de puteri .. 
Inca il aud . Inca il simt. 


[ Ultimele mele postari au facut referire la domnul meu , nu la Tip. Pe fiecare l-am iubit. Si inca ii iubesc. Dar cu tip totul e lamurit. Suntem ok . Durerea mai mare este din partea domnului meu . Cum am mai mentionat in multe postari , el este barbatul ideal pentru mine .. Pe el il iubesc si indiferent de viitor, destin , circumstante , el este alesul inimii mele. Dar probabil ca nu este barbatul cu care imi voi petrece restul vietii. Din pacate.] 

" Unde se duc amintirile atunci când le uităm? "

Sa nu faci greseala care o sa te compromita

Intru pe mail si vad intr-un mesaj melodia asta.

"Melodia asta e pentru tine, poate cu ocazia asta te schimbi", imi spune un tanar.

Cu un pahar de vodka si o tigara mentolata reflectez la viata mea. "Totul va fi bine, esti puternica dar si confuza", imi spun in gand , desi am indoielile mele.

"Dar e femeie , si poate oricand sa minta."

Imi e frica.

Nu imi e frica de moarte, nu imi e frica nici de cel mai mare criminal din lume, nu imi e frica nici de Cel de Sus.
Dar imi e frica de un singur lucru. Si acest lucru ma inspaimanta ingrozitor.
Imi e frica de faptul ca l-as putea uita.

Imi e frica,ca as putea uita prima noapte de dragoste din viata mea si primul meu suspin in momentul in care m-a dezvirginat.
Asta s-a intamplat acum ceva timp. Dar imi e frica.
Nu vreau sa il uit, nu am terminat inca sa il iubesc.

Nu vreau sa ma gandesc ca vor trece anii si ma va intreba fiica mea : Cum a fost mami la tine prima oara ? si eu sa nu imi amintesc. Vreau sa ii spun : A fost noapte de fericire deplina, a fost momentul potrivit la locul potrivit [ intr-o garsoriera unde lumina firava a luminilor stradale se revarsa asupra sufletelor noastre  pline de dorinta si insetate de pasiune.] Pasiunea primei mele nopti de iubire inca dainuie in sufletul meu .


Nu vreau si nu imi permit sa uit. Asta cred ca e lucrul cel mai sfant pe care il am la el.
Nu vreau sa uit cea mai frumoasa noapte traita in viata asta plina de mizerii. Nu pot uita sticla de vin , tremuratul , emotiile si lacrimile mele de fericire si durere daca pot spune asa.
Acum plang. Plang pentru ca imi e frica sa nu il uit.
El e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat pana acum . El e copilul indragostit care vine de mos Nicolae cu un urs imens roz, alaturi de care imi mai petrec noptile cand sunt singura si deprimata. El e barbatul care m-a facut femeie. El e tatal care ma pupa pe frunte cand dormeam. El era fratele care se certa cu toti pentru mine. El e prietenul cu care puteam impartasi orice.
  
Imi e frica sa nu uit tot ce am trait langa el. Nu vreau sa plece din mintea si sufletul meu.. Nu acum .. Nu sunt pregatita sa renunt definitiv la tine.

Era visul meu petrecut departe de realitate.
Eu te-am facut sa nu ma uiti ! Nu ti-as ierta niciodata nici macar gandul de a ma uita
As face orice compromis.Vreau sa fiu fericita.  Trebuie sa fim impreuna. Unde esti acum ?
.
Te voi cauta si iti voi spune ca esti barbatul langa care vreau sa imbatranesc. Si nu vreau sa ma intrebe fiica mea" Cum a fost mami la tine prima oara? " ci " Mami , tati a fost primul barbat din viata ta ?"  Si nu vreau sa fie fiica mea , ci fiica noastra.

Si da, sunt deprimata. Trebuie sa merg la un psiholog.