Aceasta ploaie imi aminteste de noptile intregi in care inundam cu lacrimi pernele si sutele de servetele. Oricate lacrimi as varsa nimic nu te-ar aduce inapoi. Cate seri petrecute cu tine in ploaie si cate cuvinte dulci dar si amare in acelasi timp au fost spuse.
-Hai afara in ploaie
-Bine.
-Sa nu uiti niciodata cata dragoste ti-am purtat si cata iti voi purta
-Te iubesc .
-Cat am asteptat sa imi zici asta .
-Toate se intampla la timpul lor.
-Si eu te iubesc. Am invatat sa rad, cand fara voia mea,te-am regasit in ploaie
(prima data cand am auzit acele 2 cuvinte spuse din gura lui )
Aceeasi intrbare pe care toti o punem de-a lungul vietii cel putin o data : " De ce pretuim persoana pe care o iubim cel mai mult decat dupa ce am pierduto? "
Poate ca in aceste momente nu te mai iubesc pe tine . Iubesc doar amintirea ta . Si probabil ca de-a lungul vietii o sa ramai undeva intr-un coltisor cat de mic . De ce nu mai vi la mine ca in diminetile frumoase ? De ce nu ma mai ridici pe masa si incepi sa ma saruti atat de pasional incat as vrea ca pe loc sa fac dragoste cu tine ? De ce de fiecare data cand vroiam sa se intample trebuia sa fim intrerupti ? De ce te simteai rusinat cand incercai sa imi cunosti trupul ? De ce imi amintesc in fiecare noapte acea seara in care am facut dragoste ? Am facut dragoste , dar doar prin cuvinte. Niciodata nu iti descoperisem acea latura . Probabil ca sunt unica persoana care iti cunoaste acea parte a ta necunoscuta pe care in fiecare zi o imbunatatesti cu noi mistere. Imi placeau jocurile acelea senzuale , care intotdeauna duceau la o cearta .
Dar asta e . totul are un inceput si un sfarsit . La fel ca ploaia , dar ploaia revine de fiecare data cu fulgere tot mai vizibile si tunete tot mai zgomotoase . Sper ca si eu intr-o zi sa fiu pregatita si sa revin la tine
RSS Feed (xml)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu