sâmbătă, 12 mai 2012

Sunt bine, nu va faceti griji.

Am venit din minunata mea calatorie si incerc sa redevin eu. Cu tipul meu am incercat sa rup orice legatura, desi totul este inevitabil. Am inceput sa vorbim , din ce in ce mai mult. Mai mult decat atat chiar am planut o escapada la mare , dar doar in calitate de prieteni. Nu stii ce se poate intampla pana la vara ...
Iar cu Ms. totul este confuz.. M-am intors de cateva zile .. am vorbit putin.. dar nu este el . Nu mai este barbatul de care m-am indragostit ..cel care ma iubea in toate modurile umane cu putinta. Este rece, este distant. Dar il inteleg. Am fugit de el, de sentimentele care ne uneau candva. Am plecat inainte sa plece el, dar am facut asta doar pentru a fi mai usoara despartirea. Am fugit, dar niciodata nu as fi vrut sa plec.
Zilele trecute m-am intalnit cu un barbat care a incercat sa ma scoata din starea in care eram. Dupa cina petrecuta cu el am primit un mesaj :

"Buna. Sa stii ca ar fi trebuit sa imi spui, pe bune...as fi inteles. Faza tare e ca eu te credeam sincera,deschisa...si tu nu ai curaj sa spui un simplu adevar....Draga mea...eram sigur ca inca mai suferi dupa fostu(chiar daca,poate nici fata de tine nu ai curajul sa recunosti asta).apropo...Mii de scuze...uitasem.Daca tot tii atat la el, nu fi orgolioasa si...du-te la el,incercati sa rezolvati asta.Ce naiba, esti destul de matura! Si daca nu te asculta...tragei si cateva palme(cred ca merita)...poate asa isi da si dansu seama ce femeie pierde...Daca alt barbat merita ceea ce el a avut ofera-i. Ce sa mai spun...ai grija de tine...si...sa nu te schimbi. Ma bucur ca tu ai taria de caracter sa fii ceea ce iti doresti "

Citesc mesajul si zic " OK". Raman putin umita. Inca il iubesc, dar nu mai pot face nimic.. aceasta iubire  este peste puterile mele. Nu mai depinde de mine nimic. Ma respect prea mult pe mine ca sa il caut. Totul s-a terminat. Este ciudat sa vezi multe persoana te cauta si iti spun ca nu ii sunt indiferenta. Nu vreau sa lupte pentru noi , pentru ca eu nu ii dau nici un motiv sa o faca. Există clipe, oameni si fapte care nu se uită. Stiu ca ar fi avut 1000 de motive sa ma paraseasca, pentru ca sunt o persoana dificila, dar el a cautat intotdeauna un motiv sa imi ramana alaturi. Imi va ramane vesnic intr-un anume loc al inimii mele, pentru ca stiu ca i-am dat tot. Imi doream ca lucurile sa nu se schimbe pentru ca atunci imi doream cel mai mult sa ramana la fel.
In pofida a tot ce s-a intamplat eu sunt bine oricum . Lacrimi nu imi mai curg pentru ca este mai bine asa. Sunt bine, chiar sunt mai bine. Poate acea iubire imi furase zambetul de pe buze. Insa nu neg ca atunci cand il zaresc bataile inimii se aceentueaza si pulsul imi creste considerabil. Afisez un zambet tamb pe fata, dar imi intorc privirea si imi amintesc de tot.
Data viitoare trebuie sa fiu mai rezervata in ceea ce privesc sentimentele mele.

10 comentarii:

Mihaela spunea...

Nu inteleg de ce te incapatanezi sa stai departe de el. Nu stiai ca oamenii fara iubire sunt incompleti? Odata si odata ai sa simti nevoia de o jumatate si atunci ai sa realizezi ca jumatatea din acel prezent nu o vei gasi petru ca ai renuntat la ea. Iubitul nu iti fura zambete ci ti le aduce, poate te sperie doar caci e total de neinteles dar te completeaza. Asa ca renunta la teama si orgoliu si lasa-te furata de sentimente caci ele vor ramene in final unica realitate care o vei putea lua cu tine dupa moarte. Cat despre faptul ca esti bine, nu stiu cine poate inghiti galusca asta dar eu nu.

Rosalia spunea...

Stiu ca iti faci griji pentru mine.. dar fac asta pentru ca asa e mai bine. stau departe pentru aceasta iubire ma distruge. ma distruge complet si eu nu pot permite asta. crede-ma ca daca simteam macar 1% ca mai este barbatul de care m-am indragostit as fi ramas langa el.. poate nu este el barbatul potrivit pentru mine. nu vreau sa fac din asta " sfarsitul lumii" pentru ca stiu ca nu este asa. el imi distrugea zambetul de pe buze prin simpla lui prezenta. nu il mai simteam ca fiind al meu. nici macar nu stiu daca a fost al meu vreodata.
cred ca tu ma cunosti mai bine ca orice om care imi citeste blogul . dar vreau sa intelegi ca simt ca el nu este ceea ce imi doresc eu. si da.. doare dar cum am mai spus. nu este barbatul potrivit pentru mine.
te imbratisez cu mare drag.

Mihaela spunea...

Atunci poate soarta ti-l va scoate pe adevaratul om, care sa merita sa iti sfarsesti si viata pentru suflul lui. Acela va fi si omul care va reusi sa te faca sa zambesti cu cele mai banale lucruri.Si de el nu vei mai simti sa fugi ci sa il urmezi pana si in pustiu. Stii ce ai de facut? sa iti urmezi curusul fara sa mai dai ascultare temerilor si intrebarilor. Daca nu merge noteaza-ti pe un bilet sau pe un loc pe care il vezi la ivirea zorilor: pot, fac, nu mai intreb, simt, urmez... apoi totul merge in cursul lui.

Rosalia spunea...

se pare ca mai e mult timp pana ca " adevaratul om " sa ajunga la mine.

Mihaela spunea...

conteaza cat timp? De ce iti pierzi vremea intrebandu-te cat timp mai e pana sa vina? Ia pune mana si ia o gura de aer si inveseleste-te ca a rasarit soarele azi si pentru tine si sunt sigura ca exista ceva care ai vrea neaparat sa il faci azi.

Rosalia spunea...

of. starea de afara imi aduce in suflet nostalgia. chiar am ceva de facut azi. cadrul perfect: ploaie, muzica buna si ceva gustos de mancat. trebuie neaparat sa fac ordine la pantofi!

Unknown spunea...

Imi plac povestirile si intamplarile tale, sunt foarte vii, dar nu stiu, sper sa nu confund literatura cu realitatea sau realitatea cu literatura. Atata viata, tind sprea realitate, dar corecteaza-ma daca gresesc !

Rosalia spunea...

si eu m-as dorii sa fie uneori pura fictiune, sa sterg cu guma greselile pe care le fac, dar pacat ca nu pot sterge intamplari din viata mea.
ma bucur ca iti plac trairile mele. te mai astept

Mihaela spunea...

Draga mea e totul bine?

Rosalia spunea...

Mihaela * da , totul este bine deocamdata

Trimiteți un comentariu

 

Designed By Blogs Gone Wild!