Sunt bine, nu va faceti griji.

Am venit din minunata mea calatorie si incerc sa redevin eu. Cu tipul meu am incercat sa rup orice legatura, desi totul este inevitabil. Am inceput sa vorbim , din ce in ce mai mult. Mai mult decat atat chiar am planut o escapada la mare , dar doar in calitate de prieteni. Nu stii ce se poate intampla pana la vara ...
Iar cu Ms. totul este confuz.. M-am intors de cateva zile .. am vorbit putin.. dar nu este el . Nu mai este barbatul de care m-am indragostit ..cel care ma iubea in toate modurile umane cu putinta. Este rece, este distant. Dar il inteleg. Am fugit de el, de sentimentele care ne uneau candva. Am plecat inainte sa plece el, dar am facut asta doar pentru a fi mai usoara despartirea. Am fugit, dar niciodata nu as fi vrut sa plec.
Zilele trecute m-am intalnit cu un barbat care a incercat sa ma scoata din starea in care eram. Dupa cina petrecuta cu el am primit un mesaj :

"Buna. Sa stii ca ar fi trebuit sa imi spui, pe bune...as fi inteles. Faza tare e ca eu te credeam sincera,deschisa...si tu nu ai curaj sa spui un simplu adevar....Draga mea...eram sigur ca inca mai suferi dupa fostu(chiar daca,poate nici fata de tine nu ai curajul sa recunosti asta).apropo...Mii de scuze...uitasem.Daca tot tii atat la el, nu fi orgolioasa si...du-te la el,incercati sa rezolvati asta.Ce naiba, esti destul de matura! Si daca nu te asculta...tragei si cateva palme(cred ca merita)...poate asa isi da si dansu seama ce femeie pierde...Daca alt barbat merita ceea ce el a avut ofera-i. Ce sa mai spun...ai grija de tine...si...sa nu te schimbi. Ma bucur ca tu ai taria de caracter sa fii ceea ce iti doresti "

Citesc mesajul si zic " OK". Raman putin umita. Inca il iubesc, dar nu mai pot face nimic.. aceasta iubire  este peste puterile mele. Nu mai depinde de mine nimic. Ma respect prea mult pe mine ca sa il caut. Totul s-a terminat. Este ciudat sa vezi multe persoana te cauta si iti spun ca nu ii sunt indiferenta. Nu vreau sa lupte pentru noi , pentru ca eu nu ii dau nici un motiv sa o faca. Există clipe, oameni si fapte care nu se uită. Stiu ca ar fi avut 1000 de motive sa ma paraseasca, pentru ca sunt o persoana dificila, dar el a cautat intotdeauna un motiv sa imi ramana alaturi. Imi va ramane vesnic intr-un anume loc al inimii mele, pentru ca stiu ca i-am dat tot. Imi doream ca lucurile sa nu se schimbe pentru ca atunci imi doream cel mai mult sa ramana la fel.

In pofida a tot ce s-a intamplat eu sunt bine oricum . Lacrimi nu imi mai curg pentru ca este mai bine asa. Sunt bine, chiar sunt mai bine. Poate acea iubire imi furase zambetul de pe buze. Insa nu neg ca atunci cand il zaresc bataile inimii se aceentueaza si pulsul imi creste considerabil. Afisez un zambet tamb pe fata, dar imi intorc privirea si imi amintesc de tot.
Data viitoare trebuie sa fiu mai rezervata in ceea ce privesc sentimentele mele.