E complicat sa incerci sa ii multumesti pe toti, tu fiind constient ca niciodata nu vei reusi. E obositor sa incerci sa ai acea ambitie de a iesi totul perfect , chiar daca la urma urmei totul se poate duce de rapa si poate fi un esec total . Nu am un motiv anume pentru care spun asta, ci spun pentru ca tot ce se intampla in jurul meu ma oboseste. Aici pe blog, singurul loc unde pot fi eu , sunt usor dezamagita. Cum am mai specificat .. niciodata nu-i poti multumi pe toti . E ok sa vezi ca esti sustinuta, dar uneori comentariile cu aer de insulta te pot debusola putin . Ei bine , nu este cazul meu . Nu de data asta , pentru ca am invatat sa fiu pasiva la comentarii si sa tin cont de sfaturile unora.
Un anume cititor mi-a spus ca sunt usor " plina de mine" , daca imi amintesc bine. Nu este prima data cand aud un astfel de comentariu dar tin sa-l contrazic pentru simplul fapt ca eu nu am pretins niciodata sa fiu altcineva decat ceea ce sunt. Nu ma deranjeaza cand cineva se indoieste de cuvintele mele, de trairile mele pentru ca pentru ca ei nu au trait, nu am simtit si nu au fost pasageri in viata mea. La inceput imi doream multi cititori , pareri , dar acum nu sunt de aceeasi parere. Imi pastrez dreptul de a avea rezervele mele de cititori , oamenii care mi-au fost alaturi la fiecare postare ( se stiu ei ) si le multumesc.
Chiar nu am avut intentia ca prin aceasta postare sa fiu plictisitoare sau sa fac comentarii usor deplasate.
Sa revenim la viata mea. Ce s-a mai intamplat ? Ei bine totul e ok in paradis. Iubitul meu ma rasfata , ma iubeste , ma mangaie , ma sprijna si lista poate continua . Dar nu vreau sa zic acum cat de ideala este viata mea.
Mai sus am spus ca sunt obosita. Dar nu numai de blog , ci si de activitatile mele monotonii. Zilele trecute mi s-a intamplat ceva , sau mai bine zic era sa se intample ceva ce m-a dezechilibrat total.
-Vreau sa mergem la un ginecolog, imi spune hotarat.
-De ce?
-Am impresia ca am fost putin neatent.
-Tu glumesti , nu ? Tu de asta crezi ca am nevoie acum ? De un copil ?
-A fost o greseala... imi spune si lasa capul in jos.
-Nu ! nu a fost o greseala , a fost o prostie. Dar stai .. Tu prin asta incerci sa ma legi de tine cumva?il intreb nervoasa.
Simteam cum pamantul imi aluneca printre picioare. Totul parca se incetoseaza in jurul meu , iar corpul meu cedeaza. Ma ia in brate , ma aseaza pe pat si imi aduce repede un pahar cu apa in timp ce prietena mea cea mai buna suna la un medic. Vine medicul , imi ataseaza o perfuzie si apoi adorm.
-Iarta-ma, nu am vrut sa iti provoc durerea asta, imi spune printre lacrimi.
Inchid ochii si incerc sa imi revin . Dupa 3 ore ma trezesc , iar el este exact in aceeasi pozitie langa mine. Era de neclintit. Il trimit sa imi aduca un pahar cu apa.
-Nu a plecat nici macat o fractiune de secunda de langa tine, imi spune Dora.
-Macar vinovat sa se simta.
O trimit repede la o farmacie sa imi ia un test de sarcina. NEGATIV. Ah doamne ce usurare.
-In viata ta sa nu mai faci asa ceva , ii spun incruntata si mai hotarata ca niciodata. Stii si tu ca iubesc copii, vreau sa am o familie cu tine, vreau o fetita cu ochii tai , vreau un viitor alaturi de tine, dar sti si tu ca nu este momentul . Si in nici un caz nu as fi pastrat copilul, iar eu nu as fi putut suporta un avort. Nu as fi suportat vreodata sa stiu ca am omorat copilul nostru pe care il puteam avea in pantec. Remuscarile m-ar fi distrus psihic, apoi fizic. Nu am puterea sa fac asa ceva si nu as fi putut rezista..(lacrimile au inceput sa imi curga si nu m-am putut oprii.)
-Te rog nu mai plange..imi rupi sufletul. Nu a fost nimic intentionat..Imi pare rau .Te rog sa ma ierti.
Ii priveam ochii umeziti cu lacrimi amare provocare de suferinta mea. Simt ca ma iubeste si stiu ca orice s-ar fi intamplat ar fi ramas langa mine. Dar eu ma cunosc si as fi preferat sa impusc un om , decat sa ii iau viata unui copil nevinovat . Remuscarile m-ar fi dus in mormant. Si mai stiu ca nu l-as mai fi putut privii in ochi. L-as fi urat toata viata mea. Mi-ar fi fost scarba de el , chiar daca acum il iubesc neconditionat. Dar totul a trecut si acum incercam sa ne comportam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic .. Incercam sa evitam situatiile jenante pe aceasta tema.
Dar il iubesc. Si e ciudat sa aud asta tocmai din gura mea. Sper sa imi revin . Hai Rosalia ! Unde e femeia puternica din tine?
sâmbătă, 18 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)